#fuga

• acropetal — Care se dezvoltă, se deplasează, evoluează sau se propagă de la bază spre vârf (în mod ascendent), în direcția extremității superioare a unui organ sau organism structural. În botanică, termenul descrie o inflorescență cu succesiune acropetală (în care florile cele mai bătrâne sunt situate la bază, iar cele tinere sau mugurii se deschid treptat spre vârf) ori transportul sevei și al substanțelor regulatoare prin țesuturile vasculare ale plantelor.
• alerg — Forma de persoana I singular la indicativ prezent și conjunctiv prezent a verbului tranzitiv și intranzitiv 'alerga'. Exprimă acțiunea proprie a vorbitorului de a se deplasa rapid pe picioare, prin pași mari și săriți, sau, în sens figurat, de a se strădui intens, a se agita și a depune eforturi susținute pentru a realiza un obiectiv, a rezolva probleme sau a obține un beneficiu.
• alerga — 1. A se deplasa rapid pe picioare, prin pași mari, grăbiți sau săriți, alternând fazele de sprijin cu faze de suspensie aeriană. 2. A urmări îndeaproape o persoană sau un animal pentru a-l prinde, a-l goni ori a-l hărțui. 3. În sens figurat, a depune eforturi susținute, a se agita, a umbla mult de la un loc la altul pentru a rezolva o problemă ori a obține un rezultat. 4. A conduce, a antrena sau a struni un cal în curse hipice ori la trap.
• alergat — 1. Care a fost fugărit, urmărit îndeaproape sau gonit; ființă epuizată în urma unei curse sau a unei hăituieli. 2. Ca substantiv neutru, exprimă acțiunea continuă de a alerga, de a umbla mult sau de a se agita intens pentru rezolvarea unor treburi zilnice ori obligații administrative. 3. Cal de curse antrenat și strunit special pentru întreceri hipice.
• alergău — Termen regional sau popular rar utilizat pentru a descrie un cal de curse iute, un animal neastâmpărat care fuge des din ogradă ori, prin extensie, o persoană agitată, care umblă mult și nu poate sta locului. Din punct de vedere structural, poartă o nuanță familiară sau depreciativă în subdialectele rurale.
• amauroza — Pierdere completă a vederii (orbire), temporară sau permanentă, survenită la unul sau la ambii ochi, fără să existe modificări vizibile imediat la nivelul structurilor oculare externe ori ale mediilor transparente ale ochiului. Din punct de vedere structural, această afecțiune clinică gravă este provocată de leziuni ale retinei, ale nervului optic, ale căilor vizuale intracraniene sau ale centrilor vizuali corticali din lobul occipital.
• autostingere — Proprietate a unor materiale, substanțe sau sisteme tehnice de a opri sau de a stinge în mod automat un proces de ardere sau de autoaprindere, fără intervenția unei forțe exterioare sau a unui agent de stingere manual. În ingineria materialelor, se referă la polimerii ignifugați sau masele plastice care încetează să mai ardă imediat ce sursa de flacără externă a fost îndepărtată.
• Bach — Nume de familie german faimos la nivel mondial, purtat de o întreagă dinastie de muzicieni, culminând cu Johann Sebastian Bach, geniul epocii baroce, compozitor și organist recunoscut pentru măiestria contrapunctului și a fugii. În sens secundar, cuvântul provine din substantivul comun german 'Bach' care înseamnă pârâu și este utilizat ca element toponimic în numeroase regiuni europene.