#greaca veche

• acatalectic — Care posedă numărul complet de silabe cerut de structura metrică ideală a unui vers; vers în care ultimul picior ritmic este întreg, nefiind scurtat sau lipsit de silabele finale. În metrica clasică greacă și latină, un vers acatalectic păstrează integritatea prozodică structurală până la capăt, servind ca standard de simetrie ritmică în contrast cu versurile catalectice (trunchiate) sau hipercatalectice (excedentare).
• acromato — Element prim de compunere savantă (prefixoid) care provine din limba greacă veche ('achromatos') și servește la formarea unor neologisme din domeniul fizicii, biologiei sau medicinei. Acesta introduce în structura cuvântului derivat semnificația de 'absență a culorii', 'neutralitate cromatică' sau 'lipsă a pigmenților'.
• acroo — Variantă grafică alternativă sau eroare morfologică secundară pentru elementul prim de compunere savantă 'acro-' (provenit din grecescul akros - extremitate, vârf, poziție superioară). Acest prefixoid este utilizat rarisim în încercările de adaptare etimologică din terminologia medicală sau botanică internațională pentru a indica legătura structurală cu organele distale ori fenomenele care se dezvoltă la extremități.
• agalmato — Prefixoid neologic preluat din limba greacă veche (ágalma, -atos), utilizat structural pentru a forma cuvinte compuse din domeniul istoriei artei, sculpturii sau arheologiei. Semnificația sa etimologică fundamentală face referire la ideea de statuie, figurină, imagine sacră sau obiect decorativ sculptat.
• alectoro — Element de compunere neologic utilizat structural în taxonomia științifică internațională, provenit din limba greacă veche, unde desemnează noțiunea de cocoș sau pasăre galinacee. Intră în alcătuirea unor termeni de specialitate din ornitologie, paleontologie și botanică pentru a descrie specii, creste sau formațiuni anatomice care amintesc de morfologia ori comportamentul unui cocoș.
• alelo — Element de compunere neologic provenit din limba greacă veche, unde exprimă noțiunile de unul pe altul, reciproc sau alternativ. Structural, intră în alcătuirea multor termeni de specialitate din genetică și ecologie (cum ar fi alelomorf, alelopatie sau alelogamie) pentru a indica o relație de interacțiune, alternanță moleculară ori influență directă între organisme sau gene de aceeași natură.
• alotri — Element de compunere savantă (prefixoid) extras din limba greacă veche (allotrios - străin, neobișnuit, diferit), utilizat în terminologia științifică medicală, biologică sau psihologică pentru a forma termeni noi care fac referire structurală la ceva străin, aberant sau independent de starea indigenă (de exemplu, alotriofagie, alotriodontie).
• alotrio — Variantă sau formă completă a prefixoidului alotri-, extras din grecescul 'allotrios' (străin, neobișnuit, aberant), utilizat în terminologia științifică internațională pentru a constitui termeni medicali, psihiatrici sau biologici. Acest element structural semnalează prezența, consumul sau manifestarea unei anomalii, intruziuni sau substanțe străine în raport cu starea nativă a organismului sau sistemului.
• amauro — Element de compunere savantă (prefixoid) extras din greaca veche (amauros - întunecat, obscur, orb), utilizat în terminologia medicală și biologică internațională pentru a forma termeni care fac referire la pierderea totală ori parțială a vederii, la obscuritate, orbire sau la afecțiuni ale retinei și nervului optic (cum ar fi amauroza sau amauroza congenitală Leber).
• amaxo — Element de compunere savantă (prefixoid) extras din greaca veche (amaxos - car, trăsură, vehicul), utilizat în terminologia științifică, psihologică și sociologică internațională pentru a forma termeni corelați structural cu vehiculele, trăsurile sau călătoria cu un mijloc de transport (cum ar fi amaxofobia). În bazele de date lingvistice, funcționează ca descriptor de rădăcină fixă pentru maparea și sortarea neologismelor tehnice.
• amigdalo — Element prim de compunere savantă (prefixoid) extras structural din limba greacă veche, utilizat în terminologia medicală și științifică pentru a introduce semnificația de amigdală (fie tonsilă palatină, fie nucleul cerebral amigdaloid) sau formă de migdală. Acesta servește ca bază structurală pentru construirea unor termeni anatomici, patologici sau chirurgicali complexi.
• anchilo- — Element prim de compunere savantă (prefixoid) provenit din limba greacă (ankylos - încovoiat, strâmb, rigid, sudat), utilizat în terminologia medicală și biologică pentru a introduce semnificația de rigiditate, anchiloză, sudură anormală, curbură nefirească sau imobilizare a unei articulații ori structuri anatomice.
• ano — Element de compunere savantă sau prefixoid extras din limba greacă veche ('ānō' - sus, în sus, deasupra), utilizat în terminologia științifică internațională pentru a forma termeni medicali, tehnici sau biologici noi. Indică o poziționare superioară, o mișcare ascendentă sau o localizare deasupra unui organ ori structuri de referință.
• apokinu — Formă savantă, transliterare sau variantă livrescă a termenului elen apokynon, utilizată istoric pentru a desemna plantele toxice din genul Apocynum; plantă capabilă să ucidă câinii sau alte patipede din cauza glicozidelor cardiotonice puternice conținute în latex. În tratatele de farmacognozie antică sau medievală, cuvântul făcea referire la proprietățile otrăvitoare extreme ale acestor specii vegetale.
• Archip — Nume propriu masculin de origine grecească, derivat din vechiul nume 'Archippos', compus structural din elementele 'archos' (conducător, mai-mare) și 'hippos' (cal), având semnificația etimologică de 'stăpân al cailor' sau 'comandant al cavaleriei'. În spațiul cultural est-european și românesc, este utilizat atât ca prenume rar, cât și ca nume de familie, fiind atestat istoric în documente ecleziastice și laice încă din perioada medievală.
• asomato — Element prim de compunere savantă (prefixoid) extras din limba greacă, format prin combinarea prefixului privativ „a-” (fără) și a substantivului „soma, -atos” (corp); înseamnă lipsit de corp, incorporal, imaterial sau fără o structură fizică organizată. Este utilizat în biologia teoretică, filosofie sau terminologia medicală rară pentru a forma neologisme ce descriu entități sau stări lipsite de corp.
• aspalo — Element prim de compunere savantă (prefixoid) de origine greacă (de la 'aspalathos'), utilizat în terminologia științifică, botanică sau mineralogică rară pentru a face referire la aspalat (specie de tufiș spinos mediteranean din familia leguminoaselor) sau pentru a descrie structuri fizice care prezintă un aspect rugos, spinos ori fibros.
• aspido — Element prim de compunere savantă (prefixoid) extras din limba greacă veche (aspis, aspidos), utilizat structural în vocabularul internațional pentru a forma termeni noi cu semnificația de „scut”, „armură de protecție” sau, în anumite contexte biologice, corelat cu specia șarpelui aspid.
• astaco — Element prim de compunere savantă (prefixoid) extras din limba greacă (de la „astakos”), utilizat în terminologia științifică, zoologică și paleontologică rară pentru a face referire la raci, crustacee decapode din familia Astacidae sau pentru a descrie structuri anatomice și fosile care aparțin ori sunt strâns înrudite cu această grupă de organisme acvatice.
• asteno — Element prim de compunere savantă (prefixoid) extras din limba greacă (de la „asthenes”); înseamnă slab, lipsit de forță, vigoare sau rezistență, având o legătură directă cu astenia. Este utilizat în medicină, biologie sau psihopatologie pentru a forma neologisme ce descriu stări de slăbiciune, deficiențe funcționale sau diminuări ale tonusului organic.