#hades

• Aeacus — Rege mitologic al insulei Eghina, fiu al lui Zeus și al nimfei Aegina, recunoscut în întreaga lume antică pentru evlavia, înțelepciunea și simțul său profund al dreptății. Datorită spiritului său justițiar incoruptibil manifestat în timpul vieții pământești, după moarte a fost ridicat de zei la rangul de judecător al sufletelor în Hades (Infern), alături de regii cretani Minos și Rhadamanthus.
• Aheron — Râu din regiunea Epir din nord-vestul Greciei, faimos în mitologia greco-romană ca fiind unul dintre cele cinci fluvii ale lumii subterane (Infernul sau Hadesul). Cunoscut drept 'Fluviul Durerii' sau al suspinelor, se credea că pe apele sale întunecate luntrașul Caron transporta sufletele celor decedați către tărâmul umbrelor, numele său fiind adesea utilizat ca o metaforă poetică pentru moarte, pierzanie sau iad.
• Aheronte — Formă literară veche, arhaică sau neologică, derivată din filieră italiană ori franceză, folosită pentru a desemna râul mitologic Aheron din Infern; personificare a lumii subterane sau a iadului în poezia clasică și romantică. Acest toponim mitologic sugerează tărâmul umbrelor și al suferinței veșnice, fiind utilizat pentru a crea o atmosferă sumbră și plină de solemnitate.
• alunariu — Formă arhaică și regională rară pentru adjectivul 'alunăriu' (sau 'alunări'); descrie o culoare brună-deschisă, galben-maronie, asemănătoare cu nuanța cojii de alună coaptă, ori se referă la un loc abundent în tufe de alun.
• amphimedon — Personaj din mitologia greacă și din epopeea homerică 'Odiseea', fiul lui Melaneus și unul dintre pețitorii Penelopei din Itaca. A fost ucis de Telemah în timpul măcelului organizat de Ulise, iar în cartea a XXIV-a a epopeii, sufletul său din umbrele Hadesului povestește fantomei lui Agamemnon detaliile întoarcerii și răzbunării lui Ulise, confirmând triumful loialității conjugale.
• aoroi — Termen mitologic preluat din elina veche (aoroi) care desemnează o categorie specială de suflete ale celor morți prematur sau înainte de vreme (literalmente 'cei fără de timp'). În credințele antice, se considera că aceste spirite rătăceau neliniștite între lumi, fiind incapabile să își găsească odihna veșnică în Hades deoarece nu își consumaseră ciclul firesc al vieții pământești.
• asfodel — Plantă erbacee perenă din familia liliaceelor, genul Asphodelus, cu frunze lungi și înguste, rădăcini tuberoase și flori albe sau galbene dispuse în ciorchini mari, originară din regiunea mediteraneeană. În mitologia greacă antică, acest element botanic este strâns legat de lumea subpământeană, descriind câmpiile vaste din Hades unde sufletele celor decedați rătăceau într-o stare de liniște eternă.
• Avern — Numele antic al unui lac vulcanic situat în regiunea Campania din Italia (Lago d'Averno), considerat în mitologia greacă și romană ca fiind poarta de intrare în lumea subterană, în Infern sau în imperiul lui Hades; în sens literar extins, termenul este utilizat ca o metaforă poetică sau alegorică pentru a desemna iadul, moartea, întunericul sau o prăpastie fără sfârșit. Numele derivă etimologic din grecescul 'aornos' (fără păsări), din cauza credinței că emanațiile de gaze toxice ucideau orice pasăre care zbura deasupra lui.
• azure — Formă secundară de plural a substantivului azur sau substantivizare poetică ce desemnează nuanțe multiple, reflexii sau întinderi vaste de albastru ceresc și marin. În stilul înalt, termenul evocă diversitatea cromatică și luminozitatea straturilor atmosferice observate în momente diferite ale zilei.