#horticultura

• andropetalie — Fenomen biologic sau anomalie morfologică (teratologică) caracterizată prin transformarea regresivă a staminelor în petale sau structuri petaloide. Această particularitate structurală stă la baza obținerii soiurilor de flori 'bătute' sau duble (cum sunt bujorii, garoafele ori trandafirii horticoli), având ca efect direct reducerea fertilității masculine a florii în favoarea dezvoltării estetice a corolei.
• Anemone blanda — Specie de plantă erbacee perenă, tuberculoasă, din familia Ranunculaceae, nativă în sud-estul Europei (Balcani) și vestul Asiei (Turcia, Liban). Este o plantă extrem de populară în horticultură datorită înfloririi sale spectaculoase și timpurii, formând covoare dense de flori asemănătoare cu margaretele, colorate în nuanțe intense de albastru, violet, roz sau alb, ce se deschid complet sub acțiunea directă a razelor de soare.
• Anemone coronaria — Specie de plantă erbacee perenă, tuberculoasă, din familia Ranunculaceae, nativă în regiunea mediteraneeană. Este extrem de apreciată ca plantă ornamentală și floare tăiată datorită florilor sale mari, solitare, în formă de cupă, intens colorate în nuanțe de roșu, albastru, violet sau alb, adesea cu un inel alb la bază și un centru proeminent cu numeroase stamine negre-purpurii.
• Anemone hupehensis — Specie de plantă erbacee perenă din familia Ranunculaceae, nativă în centrul și vestul Chinei, dar naturalizată de secole în Japonia. Este extrem de populară în horticultură ca plantă ornamentală de toamnă, remarcându-se prin statura sa înaltă, frunzele trifoliate mari și tulpini ramificate ce poartă numeroase flori spectaculoase cu sepale roz sau albe și un centru de stamine galbene strălucitoare.
• Anigosanthus flavidus — Cea mai robustă și adaptabilă specie din genul Anigozanthos, originară din regiunile umede și împădurite ale Australiei de Sud-Vest. Această plantă perenă structurală se remarcă prin tije florale impunătoare ce pot atinge doi metri înălțime, frunze persistente sub formă de sabie și inflorescențe catifeleate de culoare galben-verzuie, fiind intens utilizată în hibridare datorită rezistenței sale sporite la boli fungice și la variații de temperatură.
• Anigosanthus pulcherrimus — Specie perenă rhizomatoasă din genul Anigozanthos, remarcabilă prin inflorescențele sale de un galben-auriu strălucitor sau sclipitor, acoperite cu perișori denși de culoare galbenă și roșie. Această plantă structurală se dezvoltă pe soluri nisipoase și uscate din Australia de Sud-Vest, formând tije florale ramificate ce oferă un spectacol vizual deosebit în timpul verii, fiind apreciată în aranjamente florale uscate datorită păstrării culorii intense după tăiere.
• Anigosanthus rufus — Specie perenă erbacee din genul Anigozanthos, remarcabilă prin culoarea roșu-închis, purpuriu sau grena a florilor sale tubulare. Această plantă structurală dezvoltă tije florale viguroase și ramificate, acoperite complet de perișori fini roșii, care creează un aspect catifelat profund, fiind cultivată pe scară largă în regiunile cu climat mediteraneean sau în sere calde datorită valorii sale ornamentale ridicate.
• Anthemis sanctijohannis — Denumire științifică a plantei erbacee perene cunoscută popular sub numele de romanița Sfântului Ioan, o specie endemică sau deosebit de răspândită în regiunile montane înalte din Peninsula Balcanică (în special Bulgaria). Este extrem de apreciată în horticultura ornamentală datorită capitulelor sale florale spectaculoase, de o culoare galben-portocaliu intens, și perioadei lungi de înflorire, fiind utilizată în amenajarea grădinilor alpine și a bordurilor florale rezistente.
• Anthurium — Gen de plante erbacee perene, epifite sau terestre, din familia Araceae, originar din regiunile tropicale ale Americii Centrale și de Sud, extrem de popular ca plantă decorativă de interior (cunoscut popular ca floarea flamingo). Planta se remarcă prin frunze mari, lucioase, adesea cordiforme, și o inflorescență caracteristică compusă dintr-un spadix cilindric înconjurat de o spată cerată, viu colorată în nuanțe de roșu, roz, alb sau verde.
• Antirrhinum majus — Denumirea științifică pentru gura-leului, cea mai cunoscută și cultivată specie din genul Antirrhinum, apreciată la nivel mondial ca plantă ornamentală de grădină. Este o plantă erbacee perenă (cultivată adesea ca anuală), caracterizată prin tulpini erecte, frunze lanceolate și inflorescențe terminale bogate, cu flori mari, colorate divers (roșu, galben, roz, alb, purpuriu), utilizată frecvent ca organism model în studiile de genetică și dezvoltare vegetală.
• Aponogeton distachyus — Specie de plantă acvatică perenă din genul Aponogeton, originară din provincia Western Cape din Africa de Sud, naturalizată în diverse regiuni temperate și cunoscută popular sub numele de păducel de apă. Se caracterizează prin frunze plutitoare alungite, ovale și inflorescențe bifurcate, cu spiculete duble purtând flori albe, intens parfumate, cu o aromă dulce asemănătoare vaniliei, fiind cultivată ca plantă ornamentală de iaz sau utilizată tradițional ca legumă culinară locală.
• Aporocactus — Gen de plante epifite sau litofite din familia Cactaceae, originar din regiunile muntoase și pădurile din Mexic, caracterizat prin tulpini lungi, cilindrice, subțiri și târâtoare sau pendulante, acoperite cu ghimpi fini și flori mari, tubulare, viu colorate în nuanțe de roz, roșu sau purpuriu. În horticultura modernă, specia cea mai cunoscută este Aporocactus flagelliformis (cactusul coadă de șobolan), cultivată pe scară largă în coșuri suspendate.
• Aporocactus flagelliformis — Specie de cactus epifit originară din Mexic, aparținând genului Aporocactus (clasificată recent și sub numele Disocactus flagelliformis), cunoscută popular sub denumirea de cactusul coadă de șobolan. Se caracterizează prin tulpini lungi, cilindrice, pendulante și flexibile, ce pot atinge un metru lungime, acoperite cu ghimpi fini și flori tubulare mari, de un roz-intens sau purpuriu, fiind una dintre cele mai cultivate plante suspendate.
• Aporocactus martianus — Specie rară de cactus epifit sau litofit din Mexic (endemică în statul Oaxaca), aparținând genului Aporocactus (redenumită de unii taxonomi ca Disocactus martianus). Se distinge prin tulpini târâtoare sau pendulante verzi, puternic costate (cu 8-10 coaste pronunțate), spini aciculari roșcați sau maronii și flori mari, tubulare, de un roșu-aprins, strălucitor, care rămân deschise atât ziua, cât și noaptea.
• arac — Prăjină lungă și subțire, confecționată de obicei din lemn decojit (de stejar, salcâm sau alun) sau din materiale moderne (plastic, metal), care se înfige în pământ lângă o plantă agățătoare (viță-de-vie, fasole, roșii) pentru a-i susține tulpinile și a-i ghida creșterea verticală, prevenind contactul roadelor cu solul umed.
• aracee — O familie extinsă de plante monocotiledonate, erbacee, răspândite predominant în regiunile tropicale și subtropicale, caracterizate prin inflorescențe specifice formate dintr-un ax cărnos numit spadix, înconjurat de o frunză modificată, adesea colorată spectaculos, numită spată. Această familie cuprinde genuri celebre precum Anthurium, Philodendron sau Monstera, apreciate la nivel global ca plante ornamentale de interior datorită frunzișului lor exotic și decorativ.
• aracnanthe — O variantă ortografică alternativă pentru genul de orhidee Arachnanthe (cunoscut taxonomic sub denumirea modernă Arachnis), caracterizat prin plante epifite sau litofite cu tulpini lungi și flori spectaculoase ale căror petale delicate imită forma picioarelor unui păianjen. Această denumire istorică este des întâlnită în tratatele vechi de botanică și cataloagele de colecție exotice din Asia de Sud-Est.
• Aralia — Un gen de plante erbacee perene, arbuști sau arbori de dimensiuni mici din familia Araliaceae, nativ din regiunile muntoase și împădurite ale Asiei și Americii de Nord. Spețiile sale sunt recunoscute prin tulpini adesea spinoase, frunze compuse de mari dimensiuni și inflorescențe sub formă de umbele globuloase care produc bace mici, negre, fiind apreciate atât pentru valoarea lor ornamentală în peisagistică, cât și pentru utilizarea unor rădăcini în medicina tradițională.
• Aralia chinensis — Denumirea științifică binominală a angelicăi chinezești sau a sparnelului chinezesc, un arbust mare sau arbore mic de foioase din familia Araliaceae, nativ din estul Asiei (China, Vietnam, Malaezia). Este caracterizat prin tulpini prevăzute cu ghimpi ascuțiți, frunze dublu compuse extrem de mari și inflorescențe sub formă de panicule umbeliforme albe, fiind utilizat în medicina tradițională chineză datorită proprietăților tonice și antiinflamatoare ale rădăcinilor și scoarței sale.
• Aralia spinosa — Denumirea științifică binominală a bastonului lui Hercule (Hercules' club), un arbust mare sau arbore de dimensiuni mici, foios, din familia Araliaceae, nativ din estul Statelor Unite. Este recunoscut în botanică prin tulpini și ramificații acoperite cu ghimpi foarte ascuțiți, frunze dublu compuse uriașe (printre cele mai mari din flora Americii de Nord) și inflorescențe terminale masive sub formă de panicule albe, urmate de bace purpurii închise iubite de păsări.