#imagistică

• abcedografie — Tehnică radiologică specială constând în efectuarea unei radiografii a cavității unui abces, realizată imediat după puncționarea, evacuarea parțială sau totală a puroiului și injectarea unei substanțe de contrast sau a aerului, utilizată pentru a evalua dimensiunile, conturul și extensia lojei patologice.
• actinocardiografie — Termen medical istoric sau tehnic rar care definește o metodă grafică de înregistrare ori vizualizare a activității și mișcărilor inimii cu ajutorul radiațiilor (razelor X sau substanțelor radioactive). Această tehnică structurală timpurie, precursoare a angiocardiografiei moderne și a metodelor avansate de medicină nucleară, permitea medicilor din secolul trecut să obțină date vizuale brute despre conturul și dinamica camerelor cardiace în timpul ciclului sistolo-diastolic.
• actinocardiogramă — Înregistrare grafică arhaică sau imagine obținută prin tehnica actinocardiografiei, ce reflectă dinamica, mișcările și variațiile de volum ale inimii sub acțiunea sau cu ajutorul radiațiilor (razelor X). Acest document medical de epocă servea structural ca instrument de diagnostic diagnostic în prima jumătate a secolului trecut, oferind o reprezentare brută a pulsațiilor miocardului imprimată direct pe o peliculă sau hârtie fotosensibilă.
• actinografie — Termen medical și științific istoric utilizat în trecut ca sinonim pentru radiografie sau tehnica de obținere a unor imagini structurale interne ale corpurilor solide cu ajutorul radiațiilor X ori al altor fascicule radiante active. În fizica aplicată veche, definea și metoda generală de imprimare ori înregistrare pe o peliculă fotosensibilă a efectelor chimice determinate direct de expunerea la un flux de unde electromagnetice din spectrul ultraviolet.
• actinoscopie — Termen medical istoric utilizat în trecut pentru a desemna fluoroscopia sau radioscopia; metodă de examinare vizuală directă și în timp real a structurilor interne ale corpului uman prin proiectarea umbrelor radiologice pe un ecran fluorescent sub acțiunea razelor X. Această tehnică structurală timpurie permitea medicilor din secolul trecut să observe mișcările organelor (cum ar fi pulsațiile inimii sau respirația plămânilor) fără a mai develope o placă fotografică.
• aeromamografie — Metodă radiologică istorică sau tehnică imagistică experimentală de examinare a glandei mamare, ce constă în efectuarea unor radiografii după introducerea sau insuflarea controlată a aerului sau a unui alt gaz steril ca mediu de contrast negativ în țesuturile periglandulare ori în canalele galactofore, utilizată pentru evidențierea tumorilor înainte de apariția mamografiei digitale moderne.
• amidotrizoat — Compus organic iodat cu structură aromatică, utilizat clinic ca agent de contrast radiologic hidrosolubil, cu osmolaritate crescută, cunoscut și sub denumirea de diatrizoat. Datorită numărului mare de atomi de iod din moleculă, acesta absoarbe puternic razele X, facilitând vizualizarea structurală clară a vaselor de sânge, a tractului urinar (urografie) și a sistemului gastrointestinal în timpul investigațiilor imagistice de diagnostic.
• anecoid — Despre structuri anatomice, țesuturi, chisturi sau formațiuni tumorale care nu produc ecouri la examinarea ultrasonografică, apărând complet negre pe ecranul ecografului; transonic sau transonic-econegativ. Această caracteristică fizică structurală indică o formațiune pur lichidă (cum este urina, sângele stagnant sau lichidul seros sericit), deoarece ultrasunetele traversează mediul respectiv fără a fi reflectate înapoi către traductor.
• anevrismal — Care aparține unui anevrism, se referă la un anevrism ori prezintă caracteristicile structurale și clinice ale unei dilatații arteriale patologice. Acest termen descriptiv de specialitate este utilizat pentru a defini natura unei pungi vasculare, modificările peretelui unui vas de sânge sau simptomatologia asociată unei ectazii.
• angio — Formă scurtată utilizată colocvial în mediul clinic pentru angiografie sau angio-RM / angio-CT, ori element primar de compunere savantă care indică o legătură directă cu vasele de sânge (artere, vene) sau vasele limfatice. Ca entitate lexicală independentă în jargonul medical, desemnează investigația imagistică de înaltă rezoluție capabilă să vizualizeze structural lumenul și fluxul circulator al sistemului vascular.
• angiocardiografie — Metodă de investigație imagistică radiologică ce constă în vizualizarea și înregistrarea pe film sau suport digital a cavităților inimii și a marilor vase de sânge, cu ajutorul introducerii unei substanțe de contrast printr-un cateter. Această procedură structurală clinică este esențială în cardiologie pentru evaluarea dinamicii circulatorii, detectarea anevrismelor sau a defectelor septale și stabilirea indicațiilor chirurgicale.
• angiocardiogramă — Reprezentare grafică, imagine radiologică sau înregistrare digitală a cavităților inimii și a marilor vase de sânge, obținută în urma efectuării unei angiocardiografii cu substanță de contrast. Acest element structural de diagnostic clinic permite medicilor specialiști să analizeze cu precizie tridimensională diametrul lumenului vascular, dinamica fluxului sanguin și eventualele defecte structurale sau malformații cardiace congenitale.
• angiocardiopneumografie — Metodă radiologică ultraspecializată de investigație imagistică ce permite vizualizarea și înregistrarea structurală, cu ajutorul unei substanțe de contrast, a cavităților cardiace, a marilor vase și a întregii rețele vasculare pulmonare. Această procedură clinică complexă este utilizată pentru evaluarea detaliată a hemodinamicii cardiopulmonare și diagnosticarea cu precizie a unor afecțiuni severe precum tromboembolismul pulmonar masiv sau malformațiile vasculare congenitale complexe.
• angiocolecistografie — Metodă radiologică de investigație imagistică ce permite vizualizarea și înregistrarea structurală a vezicii biliare și a căilor biliare intrahepatice și extrahepatice, prin administrarea unei substanțe de contrast radiopace. Această procedură clinică binedefinită servește la detectarea obstrucțiilor, a calculilor biliari sau a anomaliilor anatomice ale arborelui biliar, evaluând totodată dinamica eliminării secrețiilor în duoden.
• angiofluorografie — Metodă de investigație imagistică de înaltă precizie utilizată în oftalmologie pentru vizualizarea și înregistrarea structurală a circulației sanguine din vasele retinei și coroidei, prin injectarea intravenoasă a unei substanțe colorante fluorescente (de regulă, fluoresceina). Această procedură clinică binedefinită este fundamentală pentru diagnosticarea și monitorizarea retinopatiei diabetice, a degenerescenței maculare și a ocluziilor vasculare retiniene.
• angiografic — Care se referă la angiografie, care aparține angiografiei sau care este realizat prin intermediul vizualizării radiologice a vaselor de sânge cu substanță de contrast. În context clinic și structural, acest descriptor definește imagini, protocoale, semne de diagnostic ori proceduri intervenționale bazate pe redarea detaliată a anatomiei și dinamicii circulatorii din lumenul vascular.
• angiografie — Metodă de investigație imagistică radiologică invazivă sau minim invazivă utilizată pentru vizualizarea și înregistrarea structurală a lumenului vaselor de sânge (artere, vene) sau a vaselor limfatice, prin injectarea unei substanțe de contrast radiopace. Această procedură clinică binedefinită permite detectarea cu precizie a stenozelor, ocluziilor, anevrismele sau malformațiilor vasculare, constituind totodată baza tehnică pentru intervențiile de radiologie intervențională.
• angiogramă — Reprezentare grafică, imagine radiologică sau înregistrare digitală a sistemului vascular al unui organ ori al unei regiuni anatomice, obținută în urma efectuării unei angiografii. Acest element structural de diagnostic clinic permite medicilor specialiști să analizeze cu precizie tridimensională diametrul lumenului vascular, dinamica fluxului sanguin și prezența eventualelor leziuni obstructive sau stenotice.
• angiomicrocinematografie — Metodă ultraspecializată de investigație medicală ce constă în înregistrarea cinematografică sau video de mare viteză, prin intermediul microscopului, a circulației sângelui în vasele capilare și arteriole. Acest proces structural permite analizarea binedefinită a dinamicii fluxului microvascular, a deformabilității hematiilor și a interacțiunii leucocitare cu endoteliul în diverse modele experimentale sau patologii clinice sistemice.
• angiotomografie — Metodă modernă de investigație imagistică radiologică (cunoscută clinic și sub numele de angio-CT) care combină tehnologia computer-tomografiei computerizate de înaltă rezoluție cu injectarea unei substanțe de contrast pentru vizualizarea tridimensională a vaselor de sânge. Această procedură structurală binedefinită permite redarea extrem de detaliată a lumenului vascular, detectarea anevrismele, stenozele sau ocluziile din întregul organism, fără riscurile cateterizării arteriale invazive.