#insectă
- afanipteră — Insectă mică, parazită și complet lipsită de aripi în stadiul adult, adaptată pentru sărit și hrănire hematofagă (cu sânge), aparținând ordinului Aphaniptera (cunoscut științific și ca Siphonaptera), din care fac parte puricii. Corpul acestor insecte este aplatizat lateral, acoperit de un tegument chitinous rigid și prevăzut cu picioare posterioare extrem de dezvoltate, adaptate structural pentru salturi mari pe corpul gazdelor.
- alăcustă — Denumire regională rară sau variantă fonetică populară atestată în anumite graiuri pentru substantivul 'lăcustă'; insectă ortopteră dăunătoare agriculturii, cu picioare posterioare lungi adaptate pentru sărit și aparat bucal măcinător, recunoscută structural pentru migrațiile sale în roiuri devastatoare. Acest arhaism popular păstrează o valoare etno-entomologică deosebită, fiind consemnat în chestionarele lingvistice dedicate denumirilor tradiționale ale faunei.
- albiliță — Nume popular dat mai multor specii de fluturi de zi din familia pieridelor, cu aripile de culoare albă, presărate cu pete negre sau cenușii, a căror omidă este un dăunător deosebit de periculos pentru culturile de varză și alte crucifere.
- antofilă — Forma de feminin pentru antofil; în botanică, desemnează o frunză modificată structural care intră în alcătuirea florii (cum ar fi sepalele, petalele, staminele sau carpelele); în zoologie, caracterizează o specie sau o insectă (de exemplu, o albină) care vizitează și recoltează polen sau nectar din flori.
- apăruș — Denumire populară sau regională atribuită unor mici insecte acvatice ori unor organisme minuscule care trăiesc sau se dezvoltă în apele stătătoare, în bălți ori în fântâni părăsite. Uneori, termenul este folosit la nivel diminutival pentru a descrie un flux mic și rapid de apă curgătoare.
- aripăriță — Denumire populară sau regională extrem de rară atribuită unor insecte mici înaripate sau unor plante ale căror elemente (frunze, semințe, tulpini) sunt prevăzute cu membrane subțiri, aripioare sau expansiuni foliare ce ajută la răspândirea structurală prin intermediul vântului. În unele graiuri locale, termenul poate reprezenta o formă derivată hipocoristică ori peiorativă pentru o pasăre mică sau o persoană agitată care dă mereu din mâini.
- armăsăraș — Formă diminutivală pentru substantivul 'armăsar', utilizată în limbajul popular și afectiv pentru a desemna un mânz sau un cal tânăr plin de vigoare. În sens biologic regional, termenul este atribuit unor insecte ortoptere (cum ar fi greierii mari sau lăcustele de câmp) datorită mișcărilor bruște și capacității de a executa salturi puternice, ori unor specii de plante erbacee spinoase din flora spontană.
- Audea — Gen de molii nocturne din familia Erebidae, subfamilia Erebinae, originar în principal din regiunile tropicale și subtropicale ale Africii, caracterizat prin aripi anterioare criptice și aripi posterioare adesea decorate cu dungi sau pete contrastante; Audea. Sunt insecte studiate în entomologie pentru a analiza fenomenele de mimetism și adaptare ecologică în savane și zone împădurite aride.