#istoria bisericii

• Apolinarie — Numele purtat de mai multe personalități istorice creștine din Antichitatea târzie, cel mai important fiind Apolinarie cel Tânăr, episcop de Laodiceea (secolul al IV-lea), autor al unei doctrine hristologice controversate care a fost condamnată oficial ca erezie de către Biserică. Acest teolog și erudit sirian a susținut o teorie radicală privind unirea naturilor în Hristos, generând vii dezbateri dogmatice care au marcat evoluția patristicii timpurii.
• apolinarism — Erezie hristologică din secolul al IV-lea, inițiată de Apolinarie de Laodiceea, care susținea că Isus Hristos a avut un trup și un suflet inferior uman, dar că mintea sau sufletul rațional omenesc (nous) a fost înlocuit complet de Logosul divin. Această doctrină diminua umanitatea deplină a Mântuitorului și a fost condamnată oficial în cadrul Sinodului al II-lea Ecumenic de la Constantinopol (381) pentru a proteja dogma celor două naturi depline.
• apologet — Persoană care laudă, apără sau justifică cu entuziasm și fermitate o doctrină, o idee, un sistem politic sau o credință religioasă în fața atacurilor adverse. În context istoric ecleziastic, termenul îi desemnează pe scriitorii creștini din secolele II-III (precum Iustin Martirul sau Tertulian) care au redactat lucrări sistematice pentru a demonstra validitatea creștinismului în fața autorităților pagâne.
• aschitaciu — Termen istoric și arhaic utilizat pentru a desemna un pustnic, sihastru sau schivnic, reprezentând o variantă fonetică veche derivată din conceptul de asceză. În scrierile ecleziastice timpurii din Principatele Române, cuvântul descria o persoană retrasă complet din comunitate care își dedica viața rugăciunii, postului sever și izolării spirituale în chilii sau peșteri.
• Atenagora — Numele unui filosof creștin din secolul al II-lea d.Hr. (Atenagora Atenianul), apologet de seamă al Bisericii timpurii, cunoscut pentru aplicarea conceptelor platonice în teologia creștină și pentru scrierile sale adresate împăraților romani în apărarea comunității creștine. În istoria modernă, numele evocă și personalitatea Patriarhului Ecumenic Atenagora I, promotor de seamă al ecumenismului și al dialogului interconfesional din secolul al XX-lea.