#istoria stiintelor

• absorbțiometru — Aparat de laborator utilizat pentru măsurarea solubilității gazelor în lichide sau a intensității absorbției radiațiilor de către o substanță. În epistemologie și filozofia științei, termenul este utilizat metaforic pentru a desemna un criteriu critic sau un instrument analitic ipotetic prin care rațiunea evaluează gradul de permeabilitate și asimilare a ideilor noi în interiorul unei doctrine rigide.
• alchimie — Știință și doctrină mistică și hermetică precursoare a chimiei moderne, practicată pe scară largă în Antichitate și în Evul Mediu, având ca obiective principale transmutarea metalelor comune în aur sau argint, descoperirea unui panaceu universal și obținerea Pietrei Filozofale. În sens metaforic, desemnează o transformare profundă, misterioasă sau o fuziune perfectă între elemente abstracte, sentimente sau idei.
• alchimist — Persoană care practica alchimia în Antichitate sau în Evul Mediu, ocupându-se cu experimente secrete de laborator pentru transmutarea metalelor și descoperirea elixirului vieții; precursur al chimistului modern. Ca adjectiv, descrie o persoană sau o acțiune care amintește de tehnicile oculte ori transformările misterioase specifice acestor învățați.
• alchimistă — Femeie care practica alchimia în Antichitate sau în Evul Mediu, realizând experimente de laborator pentru transmutarea metalelor, obținerea Pietrei Filozofale sau descoperirea panaceului universal. Deși istoriografia a reținut mai puține nume, figuri precum Maria Evreica sunt recunoscute ca personalități fondatoare ale tehnicilor timpurii de distilare și ale aparaturii de laborator.
• Andreian-Cazacu — Nume de familie românesc compus, celebru la nivel mondial datorită personalității remarcabile a Cabiriei Andreian Cazacu, matematiciană română de renume, membră de onoare a Academiei Române. În contextul terminologiei științifice și universitare, acest nume structural este asociat direct cu cercetări fundamentale în analiza complexă, teoria geometrică a funcțiilor, suprafețele riemanniene și reprezentările cvasiconforme.
• autogenie — Teorie sau fenomen biologic ce susține generarea spontană a vieții sau dezvoltarea organismelor vii exclusiv prin forțe, tendințe ori mecanisme pur interne, independent de influențele mediului înconjurător. În terminologia medicală și microbiologică veche, conceptul făcea referire la apariția unei afecțiuni sau a unei culturi bacteriene direct în interiorul țesuturilor gazdei, fără un aport patogen extern vizibil.
• autogonie — Teorie sau fenomen biologic ce susține generarea spontană a vieții sau dezvoltarea organismelor vii exclusiv prin forțe, tendințe ori mecanisme pur interne, independent de influențele mediului înconjurător. În terminologia medicală și microbiologică veche, conceptul făcea referire la apariția unei afecțiuni sau a unei culturi bacteriene direct în interiorul țesuturilor gazdei, fără un aport patogen extern vizibil.