#legiuire

• abominație — Faptă, comportament, stare sau obiect de o ticăloșie ori urâțenie extremă, care provoacă o repulsie profundă, groază, dezgust spiritual sau condamnare morală absolută. În textele religioase sau biblice vechi, termenul desemnează păcate grave, practici idolatre ori lucruri spurcate și necurate din punct de vedere spiritual.
• așezămînt — Variantă grafică cu 'î' a termenului 'așezământ'; instituție cu caracter public, cultural, social, de binefacere sau religios (precum un azil, o școală, un spital sau o mănăstire), înființată pe baza unui statut juridic clar definit. În context istoric, desemna o convenție oficială, un tratat, o legiuire sau o hotărâre domnească structurală care stabilea reguli obligatorii pentru organizarea administrativă a țării.