#marturisire

• autoacuzat — Care s-a învinovățit singur, atribuindu-și comiterea unei fapte penale, a unei abateri sau a unei culpe morale; persoană care a depus o mărturie sau a semnat o declarație prin care se incriminează de bunăvoie în fața unei autorități.
• autoacuzație — Învinuire sau incriminare pe care o persoană și o aduce ei însăși, formal sau informal; declarație ori act prin care se afirmă propria vinovăție. În psihopatologie, reprezintă un simptom des întâlnit în stările melancolice sau depresive, unde îmbracă adesea un caracter delirant.
• autodemasca — A-și dezvălui, a-și mărturisi sau a-și da în vileag de la sine propriile secrete, intenții ascunse, greșeli, vinovății sau adevărata identitate, adesea în mod involuntar prin comportament ori în mod forțat în cadrul unor procese ideologice. În contextul istoric al regimurilor totalitare, acțiunea descrie actul prin care un individ își recunoștea public abaterile politice.
• autodenunț — Acțiunea prin care o persoană se prezintă de la sine în fața organelor de urmărire penală sau a autorităților judiciare pentru a mărturisi o infracțiune ori o faptă ilicită pe care a comis-o personal sau la care a participat, înainte ca aceasta să fie descoperită. În termeni procedurali structurali, reprezintă o cauză de reducere a pedepsei sau de impunitate conform codului penal.
• autodenunța — A se prezenta de la sine în fața organelor de urmărire penală sau a autorităților judiciare competente pentru a mărturisi și a asuma comiterea unei infracțiuni ori a unei fapte ilicite proprii, înainte ca aceasta să fie cunoscută sau descoperită de stat. Acest act structural procedural este realizat de făptuitor din motive de remușcare sau pentru a beneficia de reduceri substanțiale ale pedepsei prevăzute de lege.
• autodenunțare — Acțiunea de a se autodenunța și rezultatul ei; denunțare de sine făcută în mod voluntar în fața autorităților penale înainte ca fapta să fie cunoscută de acestea. Acest act reprezintă o manifestare oficială de recunoaștere a vinovăției și produce efecte structurale atenuante majore în stabilirea cuantumului pedepsei finale.
• autodenunțat — Care s-a denunțat singur, în mod voluntar și din proprie inițiativă, în fața autorităților judiciare ori a organelor de urmărire penală pentru comiterea unei infracțiuni proprii, înainte ca fapta să fie descoperită de organele de stat. În sens procedural, descrie statutul structural al făptuitorului care a recurs la o mărturisire completă pentru a beneficia de clemență sau impunitate.
• autodenunțător — Persoană care se denunță pe sine însuși în fața legii, aducând la cunoștința autorităților o infracțiune pe care a comis-o personal sau la care a participat; (rar) care conține sau exprimă un autodenunț. Acest statut structural implică o manifestare activă și unilaterală de asistență acordată justiției înainte de sesizarea din oficiu a organelor de urmărire.