#mitoza
- acromatină — Substanță fundamentală din nucleul celulei vii, alcătuită în principal din acizi nucleici și proteine, care se caracterizează prin faptul că nu fixează coloranții histologici de bază în timpul tehnicilor de laborator, rămânând transparentă; ea constituie suportul structural pe care se dispune cromatina în timpul diviziunii celulare.
- alociclie — Comportament mitotic sau meiotic atipic al unor cromozomi sau segmente cromozomiale (în special heterocromatina), caracterizat printr-un ritm de condensare și replicare desincronizat structural față de restul complementului cromozomial din nucleu; poate fi pozitivă (condensare precoce) sau negativă (condensare întârziată).
- amitotic — Care se referă la amitoză sau se realizează prin amitoză; care ține de diviziunea celulară directă, caracterizată prin scindarea simplă a nucleului și a citoplasmei fără individualizarea cromozomilor și fără formarea aparatului mitotic (fusul de diviziune). Acest mecanism structural fiziologic este specific unor celule specializate, îmbătrânite, patologice sau organismelor unicelulare inferioare.
- amitoză — Formă de diviziune celulară directă care se realizează prin scindarea simplă, prin strangulare sau fragmentare, a nucleului și a citoplasmei, fără individualizarea cromozomilor și fără formarea aparatului mitotic (fusul de diviziune). Acest mecanism structural fiziologic este considerat o modalitate rudimentară de multiplicare, fiind specific unor celule îmbătrânite, specializate sau patologice la organismele superioare, precum și multor organisme unicelulare inferioare.
- anafază — A treia etapă consecutivă a procesului de diviziune celulară (mitoză sau meioză), caracterizată structural prin separarea bruscă și migrarea simultană a cromatidelor surori sau a cromozomilor omologi către polii opuși ai celulei. Acest fenomen mecanic și biologic, coordonat de contracția filamentelor fusului de diviziune, garantează distribuirea perfect egală și exactă a materialului genetic dublat către cele două viitoare celule fiice.
- antimitotic — Care împiedică, blochează sau oprește mitoza (procesul de diviziune celulară indirectă); medicament chimioterapic, agent citostatic (cum sunt alcaloizii din vinca sau taxanii) utilizat în tratamentul tumorilor maligne. În sens clinic, acționează structural prin degradarea sau stabilizarea excesivă a fusului de diviziune mitotic, blocând multiplicarea necontrolată a celulelor canceroase.