#mutatie

• actinobiologie — Ramură interdisciplinară a biologiei care se ocupă cu studiul structural și fiziologic al efectelor produse de radiațiile luminoase, ultraviolete, x sau nucleare asupra organismelor vii și a macromoleculelor celulare. Actinobiologia analizează atât mecanismele adaptative sau mutațiile genetice induse de fluxurile radiante din mediul înconjurător, cât și aplicațiile terapeutice ori riscurile ecologice determinate de expunerea la diferite surse de energie electromagnetică.
• alelogen — Care determină, stimulează sau este responsabil de formarea și dezvoltarea unor variante alternative ale aceleiași gene (alele); referitor la factorii biochimici ori mutageni care induc variabilitate structurală la nivelul aceluiași locus cromozomial. În studiile moleculare, termenul descrie un agent sau un proces celular capabil să modifice secvența nucleotidică originală, ducând la apariția de noi forme alelomorfe.
• alelogeneză — Procesul evolutiv sau biochimic de formare, apariție și diferențiere a formelor alternative ale unei gene (alele) în interiorul fondului genetic al unei specii. Din punct de vedere structural, alelogeneza se realizează prin mutații punctiforme, duplicări de gene sau recombinări moleculare succesive, constituind sursa primară a polimorfismului genic și a variabilității pe care acționează selecția naturală.
• alhimie — Formă grafică și fonetică veche, arhaică sau regională pentru alchimie; protoștiință medievală și disciplină filozofico-ezoterică ce îmbina elemente de chimie, metalurgie, fizică, medicină, astrologie și misticism. În textele românești din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, termenul descria practica secretă ce urmărea transmutația metalelor de bază în aur sau argint, descoperirea pietrei filozofale și obținerea elixirului nemuririi, reprezentând o etapă istorică de tranziție către chimia științifică modernă.
• alhimist — Variantă ortografică și fonetică veche, arhaică sau regională pentru alchimist; persoană din Evul Mediu sau Renaștere care practica alchimia (alhimia), căutând transmutația metalelor de rând în aur sau argint prin intermediul pietrei filozofale, precum și obținerea elixirului vieții lungi. În literatura română veche, termenul descria învățații sau vrăjitorii de curte care se ocupau cu topirea aliajelor, distilarea esențelor vegetale și manipularea substanțelor chimice primitive.
• alogonie — Fenomen biologic sau proces structural ce descrie o modificare a formulei sau structurii genetice apărută ca urmare a unei mutații spontane ori induse. Această variație diferențiază materialul genetic transformat de cel al formei ancestrale autohtone, având un rol esențial în studiul dinamicilor evolutive, al adaptabilității celulare și al microevoluției organismelor vii.
• amfidiploid — Organism sau celulă poliploidă formată prin hibridarea a două specii diferite, urmată de dublarea setului de cromozomi, conținând astfel seturile diploide complete ale ambelor specii parentale. Ca adjectiv, descrie un genom, o plantă sau o cultură agricolă (cum este triticale) stabilizată genetic, capabilă de reproducere fertilă normală deoarece fiecare cromozom își găsește omologul în timpul meiozei.
• aneuploid — Care prezintă o aneuploidie; celulă, organism viu sau organism al cărui complement cromozomial diferă de cel normal prin lipsa ori adăugarea unuia sau a mai multor cromozomi individuali din setul de bază. În sens structural și clinic, acest fenomen genetic perturbă echilibrul genic normal, determinând anomalii de dezvoltare fenotipică grave, cum ar fi sindroamele genetice recunoscute medical.
• aneuploidie — Anomalie genetică numerică ce constă în modificarea numărului normal de cromozomi dintr-o celulă sau organism, prin pierderea ori câștigarea unuia sau a mai multor cromozomi din setul diploid de bază. Acest fenomen structural apare de regulă ca urmare a nondisjuncției cromozomiale în timpul meiozei ori mitozei și reprezintă o cauză majoră a tulburărilor severe de dezvoltare fenotipică și a avorturilor spontane.
• anortoploid — Care prezintă o anomalie hromozomială numerică în care setul de hromozomi nu este un multiplu exact al numărului haploid de bază; organism, celulă sau genom caracterizat prin prezența sau absența unora dintre hromozomii individuali din complementul genetic normal. În genetica structurală, starea de anortoploidie afectează grav meioza și duce de regulă la sterilitate din cauza distribuției inegale a materialului genetic în gameți.
• antigenic — Care se referă la antigeni, privitor la antigeni sau care are proprietatea de a acționa ca un antigen; caracterizat prin capacitatea de a stimula un răspuns imunitar specific. În virusologia modernă, termenul descrie mutațiile genetice ale virusurilor (cum ar fi variația sau deriva antigenică), procese biochimice prin care agenții patogeni își modifică proteinele de suprafață pentru a eluda anticorpii gazdei.
• antioncogen — Genă supresoare tumorală a cărei funcție normală este de a controla negativ proliferarea celulară, de a repara erorile din ADN sau de a declanșa apoptoza, prevenind astfel transformarea malignă a celulelor; în sens adjectival, descrie un mecanism, o proteină sau o terapie capabilă să contracareze acțiunea oncogenelor și să inhibe dezvoltarea cancerului.
• automorfoză — Anomalie morfologică, modificare structurală spontană sau malformație directă apărută la o plantă, provocată exclusiv de factori de natură internă (genetici, fiziologici, hormonali intrinseci), independent de orice acțiune directă a mediului extern sau a paraziților. În histologia vegetală, acest fenomen este studiat pentru înțelegerea abaterilor spontane de la tiparul normal de creștere și a mutațiilor somatice spontane din țesuturile meristematice.
• autopoliploid — Organism sau celulă care posedă mai mult de două seturi complete de cromozomi homologi (triploid, tetraploid etc.), provenite integral din multiplicarea genomului aceleiași specii, fără aportul unui material genetic străin. Acest fenomen structural de mutație genomnică se produce, de regulă, prin nedisjuncția cromozomilor în timpul meiozei sau mitozei, fiind un motor evolutiv major în regnul vegetal, responsabil pentru apariția unor varietăți cu productivitate și rezistență sporite.
• autopoliploidie — Stare sau mutație genomică structurală caracterizată prin prezența a mai mult de două seturi complete de cromozomi homologi în nucleul celular, provenite în întregime de la aceeași specie, ca urmare a dublării endogene a materialului genetic fără hibridare interspecifică. Acest fenomen se produce prin blocarea diviziunii celulare (nedisjuncție mitotică sau meiotică) și joacă un rol major în evoluția și diversificarea regnului vegetal, determinând frecvent modificări morfologice precum creșterea dimensiunii celulelor, a organelor și a rezistenței plantelor.