#negare

• abjura — A renunța în mod public și solemn la o credință religioasă, la o doctrină filozofică, politică sau la un jurământ depus anterior; a renega o convingere profundă în fața unei autorități. În sens istoric, termenul face referire la retractarea oficială a unei erezii, în timp ce în sens modern este utilizat pentru a descrie o schimbare radicală și asumată a principiilor etice sau ideologice.
• abjurare — Acțiunea de a abjura și rezultatul ei; renegarea publică, solemnă și formală a unei credințe, doctrine sau promisiuni sacre. În context istoric, abjurarea reprezenta un act juridico-religios consemnat în scris, adesea necesar pentru reconcilierea unui individ cu comunitatea ecleziastică din care fusese exclus.
• abjurație — Formă neologică sau variantă rar folosită pentru 'abjurare'; actul propriu-zis prin care o persoană își renegă credința sau principiile printr-o declarație solemnă. În anumite texte teologice sau juridice mai vechi, termenul desemna formula scrisă sau textul ritualic pe care cel acuzat trebuia să îl citească cu voce tare.
• abnegare — Devotament deplin, altruism și spirit de sacrificiu voluntar care determină o persoană să renunțe cu desăvârșire la propriile interese, dorințe, drepturi sau la propria personalitate pentru a servi o cauză nobilă, o idee înaltă ori pentru a asigura binele semenilor săi.
• apofasisticos — Care folosește sau aparține metodei de exprimare prin negare ori excludere; caracteristic discursului teologic sau speculației metafizice care abordează absolutul prin evidențierea a ceea ce nu este el, mai degrabă decât prin definiții pozitive. Acest concept savant descrie natura limbajului simbolic ce refuză sistematic determinările conceptuale rigide pentru a păstra transcendența realității studiate.
• autoanulare — Acțiunea de a se autoanula sau rezultatul ei; proces prin care un act, un document, o comandă, un contract sau o sesiune digitală își pierde valabilitatea, forța juridică ori efectul de la sine sau în mod automat, ca urmare a împlinirii unui termen, a nerespectării unei condiții suspensive ori a activării unei clauze interne, fără a fi necesară o intervenție exterioară suplimentară. În sens filozofic ori psihologic, reprezintă negarea, sacrificarea ori suprimarea propriilor interese, valori sau a propriei personalități de către un individ.
• autonegare — Acțiunea de a se autonega și rezultatul ei; proces structural sau psihic prin care un subiect, un principiu ori un sistem își neagă propria valabilitate, identitate sau substanță. În teoriile filozofice moderne, reprezintă un moment crucial al dezvoltării ideilor, unde contradicția internă devine motorul evoluției, în timp ce în plan clinic este asociată cu auto-sabotajul emoțional sever.