#obiect liturgic

• aier — Formă veche, arhaică sau regională atestată în documentele medievale, în cronicile de epocă și în scrierile bisericești timpurii pentru noțiunea de aer, atmosferă, văzduh sau briză ușoară. De asemenea, în terminologia liturgică ortodoxă veche, reprezintă o variantă de scriere pentru aer (aerul liturgic), bucata de țesătură fină folosită la acoperirea sfintelor daruri în timpul Sfintei Liturghii, simbolizând structural giulgiul lui Hristos sau tăria cerului.
• anaforniță — Vas sau tipsie specială, de formă circulară, realizată de obicei din metal prețios sau sticlă, utilizată structural în bisericile ortodoxe pentru păstrarea și distribuirea anaforei (pâinea sfințită tăiată în bucățele mici care se împarte credincioșilor la sfârșitul Sfintei Liturghii). Acest obiect de cult este așezat pe o masă în fața altarului sau în naos, având o valoare ritualică profundă.
• analab — Veche variantă de transcriere sau formă regională întâlnită în scrierile ecleziastice pentru termenul 'analav' (paraman sau schimă); obiect de vestimentație liturgică și mistică purtat structural de călugării ortodocși care primesc marea schimă. Acesta constă dintr-o bucată de pânză neagră, brodată cu semnele patimilor lui Hristos, cruci și cranii, purtată peste umeri și pe piept ca simbol al răstignirii mistice față de lume.