#plăcere

• agradare — Acțiunea de a agrada și rezultatul ei; procesul psihologic sau social de a plăcea cuiva, de a trezi simpatia, aprobarea sau bunăvoința unei persoane ori a unui grup prin intermediul comportamentului binevoitor, al farmecului personal ori al politeții. În sens funcțional restrâns, poate descrie efortul conștient de acomodare interpersonală menat să asigure armonia relațională.
• automulțumire — Stare de satisfacție exagerată, adesea nefondată sau îngâmfată, față de propriile calități, fapte, realizări ori situații de viață; complăcere pasivă în starea actuală, însoțită de absența spiritului critic și a dorinței de autodepășire. În psihologia comportamentală și analizele etice, termenul descrie o capcană a eului (suficiență) care blochează evoluția intelectuală sau spirituală prin refuzul sistematic al evaluărilor externe constructive.