#premisa

• argument — Raționament, dovadă, probă sau demonstrație adusă în sprijinul unei afirmații, al unei teze sau al unei opinii, cu scopul de a convinge sau de a demonstra valoarea de adevăr a acesteia. În logică, reprezintă o serie de propoziții (premise) destinate să determine gradul de adevăr al unei alte propoziții (concluzia). În matematică și informatică, desemnează o variabilă independentă a unei funcții sau valoarea concretă transmisă unui program.
• argumentare — Acțiunea de a argumenta și rezultatul ei; totalitatea argumentelor aduse în sprijinul unei teze, opinii sau demonstrații; proces logico-retoric complex prin care un vorbitor sau autor selectează, organizează și prezintă dovezi, fapte, raționamente și premise valide cu scopul de a demonstra adevărul ori falsitatea unei propoziții și de a convinge, persuada sau influența auditoriul ori partenerul de dialog. În sens academic, reprezintă structura discursivă fundamentală în cercetarea științifică, eseistică și dezbaterea juridică.
• asumpție — O ipoteză, o supoziție sau o premisă admisă ca adevărată fără demonstrație preliminară, servind drept punct de pornire într-un raționament, într-o teorie sau într-o argumentare. Reprezintă un element structural esențial în construcția modelelor științifice, stabilind condițiile inițiale necesare pentru validarea ulterioară a tezelor.
• asumpțiune — Formă livrescă și rară pentru asumpție; ipoteză sau premisă teoretică acceptată ca adevărată fără o demonstrație prealabilă, utilizată pentru a construi un silogism sau o argumentare complexă. În sens structural, reprezintă actul intelectual de luare în considerare a unui enunț ca punct de plecare axiomatic într-o cercetare academică.