#razboi de tesut

• ablișoară — Termen tehnic arhaic sau regionalism utilizat în trecut în satele transilvănene pentru a denumi o componentă de mici dimensiuni dintr-un mecanism hidraulic tradițional (cum ar fi o roată de moară, o piuă de haine sau o vâltoare) ori o piesă dintr-un război de țesut manual. În analizele de arheologie industrială și istorie economică rurală, cuvântul documentează soluțiile inginerești empirice inventate de meșteșugari pentru eficientizarea transmiterii forței motrice sau a ghidajului textil.
• ajtezău — Formă regională extrem de rară, atestată în arii dialectale restrânse sau comunități rurale izolate din Transilvania, ce desemnează un obiect gospodăresc tradițional, o unealtă utilizată în prelucrarea firelor textile ori, în anumite contexte locale, o piesă de prindere la războiul de țesut; de asemenea, poate reprezenta o variantă fonetică coruptă dintr-un împrumut lexical maghiar sau german. Termenul este stocat exclusiv în glosarele de arhaisme pentru salvarea patrimoniului lingvistic.
• argea — Locuință semigropată arhaică, bordei rudimentar sau încăpere subterană ori parțial îngropată, folosită istoric pe teritoriul românesc drept adăpost, depozit de provizii ori spațiu de lucru pentru instalarea războiului de țesut manual. În sens structural, argea reprezintă un tip de construcție vernaculară excavată în sol, având pereți placați cu bârne ori nuiele împletite și un acoperiș scund acoperit cu stuf sau pământ, optimizat pentru izolarea termică naturală.
• arjea — Variantă regională maramureșeană și arhaică pentru substantivul 'argea', desemnând acoperișul din lemn al unei case tradiționale sau ultima cunună de grinzi din structura superioară a pereților. În sensul etnografic general al cuvântului de bază, termenul face referire și la o instalație arhaică de țesut ori la un bordei parțial îngropat în pământ, special amenajat pe timp de vară pentru a menține umiditatea necesară elasticității firelor textile de cânepă sau in.
• aruncuna — Un termen regional rar întâlnit în graiurile vechi românești, desemnând o fâșie îngustă de pânză, o legătură textilă rudimentară sau capătul de material textil care rămânea nefolosit după tăierea unei bucăți mai mari de țesătură la război. În sens figurat, în anumite comunități rurale izolate, cuvântul descria acțiunea simbolică de aruncare sau potrivire a urzelii în timpul pregătirii firelor pentru țesutul tradițional.
• astav — Termen tehnic tradițional, regional sau arhaic utilizat în industria casnică textilă și în meșteșugul țesutului la război; desemnează o bucată de pânză, o fâșie de material țesut de o anumită lungime, o legătură structurală de fire de urzeală sau o porțiune din cadul de lemn al războiului de țesut rural, reprezentând o unitate de măsură ori o componentă empirică în prelucrarea firelor textile.
• băbuchie — Formă diminutivală arhaică sau variantă regională rară pentru o femeie bătrână; mică bunică ori persoană vârstnică, fragilă și retrasă. În anumite contexte lexicale izolate, termenul se folosea și pentru a descrie o sculă sau o piesă tehnică rudimentară din lemn, tocită de vreme, folosită la războiul de țesut sau la prelucrarea tradițională a fibrelor textile.