#sartre

• analogon — Termen filozofic și psihologic de origine greacă ce desemnează un obiect, un echivalent structural, o imagine mentală sau un substitut concret care acționează ca reprezentant al unei realități absente sau abstracte. În filozofia existențialistă (de pildă, la Jean-Paul Sartre), termenul indică acel suport material sau intermediar intuitiv (o pictură, o fotografie, un simulacru) prin care conștiința reușește să își îndrepte intenționalitatea către un lucru care nu este prezent fizic.
• aneantiza — A distruge în întregime, a nimici, a reduce la nimic (aneant); a desființa structural sau spiritual. În filozofia existențialistă (în special la Sartre), verbul descrie acțiunea conștiinței umane de a introduce neantul sau negația în structura realității, izolându-se de lumea obiectivă pentru a-și afirma libertatea radicală.
• aneantizare — Acțiunea de a (se) aneantiza și rezultatul ei; nimicire totală, distrugere completă, reducere la neant. Ca noțiune structurală în psihologia abisală și filozofia existențială, reprezintă procesul conștient sau inconștient de dizolvare a eului, de anulare a sensului existențial ori de prăbușire a structurilor identitare sub presiunea angoasei radicale.
• aneantizat — Care a fost distrus în întregime, nimicit sau redus la neant; desființat din punct de vedere structural, fizic sau spiritual. În contextul curentelor existențialiste, termenul descrie starea unui obiect sau a eului conștient care a suferit o anulare a semnificației sau o izolare radicală de realitatea obiectivă.