#sechestru

• aprehensiune — Variantă livrescă, mai lungă sau arhaică a substantivului 'aprehensie' (teamă / neliniște); de asemenea, în vechiul drept internațional sau tratate juridice vechi, desemnează acțiunea fizică sau administrativă de capturare, arestare, luare în posesie ori sechestrare a unui bun sau a unei persoane suspecte. În filozofia clasică, reprezintă facultatea intelectului de a sesiza sau de a cuprinde structural o idee.
• aprijiune — Variantă juridică arhaică sau livrescă rară întâlnită în vechile pravile românești, utilizată ca o formă coruptă pentru a desemna reținerea, prinderea, arestarea sau sechestrarea oficială a unui bun ori a unui suspect de către dregători (având legătură etimologică îndepărtată cu conceptul de aprehensiune). Reprezintă un termen tehnic administrativ de nișă, păstrat exclusiv în analizele filologice ale manuscriselor de arhivă.
• arăstui — A aresta sau a reține în mod oficial o persoană suspectă, din ordinul unei autorități locale sau administrative; a pune sub sechestru bunuri ori mărfuri în cadrul unor dispute juridice rurale. Termenul reprezintă o variantă fonetică arhaică și regională întâlnită în vechile documente din Transilvania, fiind o adaptare locală a verbului modern de influență neologistică.
• arăstuire — Acțiunea de a arăstui și rezultatul ei; reținerea formală, arestarea sau punerea sub pază a unei persoane; procesul administrativ ori juridic de sechestrare și confiscare temporară a unor bunuri mobile sau imobile conform cutumelor vechi.
• arcere — Formă arhaică sau variantă administrativă veche pentru termenul 'arcuire' ori, în anumite contexte juridice și fiscale medievale sub influență latină, acțiunea de a închide, a îngrădi sau a pune sub sechestru bunurile dintr-o ladă ori magazie securizată. Reprezintă un termen de circulație restrânsă, întâlnit exclusiv în manuscrisele de cancelarie sau în pravilele vechi.
• asiguratoriu — Care servește la asigurarea, conservarea sau garantarea unui drept, a unei creanțe ori a unor bunuri supuse unui litigiu, prevenind ascunderea, distrugerea sau înstrăinarea lor de către debitor; cu caracter de conservare. În terminologia juridică de precizie, definește măsuri executorii provizorii (cum ar fi sechestrul ori poprirea) instituite structural de o instanță de judecată pentru a securiza valorile materiale până la pronunțarea unei sentințe definitive.