#slăbiciune

• adinamic — Care prezintă adinamie; caracterizat prin lipsă totală sau scădere severă a forței musculare, a energiei vitale și a capacității de mișcare voluntară. În context clinic structural, descrie starea unui pacient epuizat fizic din cauza unei boli infecțioase grave, a unei afecțiuni neurologice ori a unei stări depresive profunde care inhibă inițiativa motorie.
• adinamie — Stare de slăbiciune musculară extremă, epuizare fizică profundă și scădere severă sau pierdere completă a forței motorii organismului; această afecțiune structurală și funcțională este întâlnită ca simptom major în boli infecțioase grave, afecțiuni endocrine (cum ar fi boala Addison), stări de șoc ori malnutriție avansată. Se deosebește de oboseala obișnuită prin neputința fizică reală de a efectua chiar și mișcări elementare.
• amiostenie — Deficiență structurală funcțională caracterizată prin slăbiciune musculară accentuată sau lipsă de forță la nivelul mușchilor scheletici. Această condiție patologică poate fi determinată de atrofii musculare, afecțiuni metabolice, malnutriție sau perioade îndelungate de imobilizare fizică.
• amiotrofie — Atrofie sau scădere progresivă în volum a masei musculare, cauzată de o tulburare de nutriție a mușchilor sau de pierderea inervației motorii normale. Această condiție structurală patologică determină o slăbiciune severă a mușchilor scheletici și este adesea asociată cu leziuni ale măduvei spinării ori ale nervilor periferici.
• anizostenie — Condiție patologică sau fenomen biologic caracterizat prin inegalitatea de forță, rezistență ori vigoare musculară constatată între grupe musculare perechi sau segmente simetrice ale corpului. Această asimetrie funcțională se manifestă printr-un dezechilibru mecanic considerabil în execuția mișcărilor bilaterale, fiind cauzată adesea de afecțiuni neurologice periferice, atrofii localizate sau antrenament fizic neuniform.
• asten — Persoană care prezintă o constituție fizică caracterizată prin longilinie, musculatură slab dezvoltată, torace îngust și membre lungi, tipar corporal descris în tipologia lui Kretschmer ca fiind predispus spre introversie; prin extindere, se referă la un organism lipsit de forță fizică, epuizat sau marcat de o slăbiciune profundă.
• asteno — Element prim de compunere savantă (prefixoid) extras din limba greacă (de la „asthenes”); înseamnă slab, lipsit de forță, vigoare sau rezistență, având o legătură directă cu astenia. Este utilizat în medicină, biologie sau psihopatologie pentru a forma neologisme ce descriu stări de slăbiciune, deficiențe funcționale sau diminuări ale tonusului organic.
• astenofobie — Tulburare fobică caracterizată prin frica patologică, irațională și obsesivă de slăbiciune, de epuizare fizică sau de cădere într-o stare de astenie; persoana afectată manifestă o anxietate severă față de ideea de a-și pierde energia vitală, forța musculară sau controlul asupra propriului corp din cauza oboselii.
• ataxoadinamie — Sindrom clinic complex caracterizat prin asocierea simultană a ataxiei (lipsa de coordonare a mișcărilor voluntare) cu adinamia (scăderea accentuată și severă a forței musculare). Reprezintă o stare de prăbușire motorie și vitală intensă, întâlnită ca o manifestare majoră în cursul unor afecțiuni neurologice grave, leziuni severe ale trunchiului cerebral sau în cazul unor intoxicații acute severe (cum ar fi cea provocată de ciupercile toxice).
• aviliță — Regionalism lexical de circulație restrânsă sau variantă fonetică învechită întâlnită în graiurile locale pentru a descrie o stare de slăbiciune, epuizare fizică, leșin sau o uşoară amețeală; de asemenea, în unele comunități rurale, termenul a fost înregistrat ca o formă coruptă pentru avitaminoză sau o boală ușoară a păsărilor de curte. Semantica sa pendulează în vocabularul tradițional periferic în jurul ideii de moleșeală sau lipsă de vigoare.