#spaimă

• aoileo — Cuvânt exclamativ utilizat în vorbirea populară cotidiană pentru a exprima în mod spontan o stare de spaimă, durere fizică sau morală, deznădejde, mirare profundă, nemulțumire ori ciudă; formulă vocativă încărcată de o puternică nuanță afectivă negativă sau exclamativă.
• aoileu — Variantă fonetică populară sau regională pentru interjecția 'aoileo'; cuvânt exclamativ care exprimă spaimă, uimire, deznădejde, regret profund sau o durere fizică bruscă, utilizat frecvent în comunicarea orală tradițională.
• aolea — Variantă populară, regională sau arhaică a interjecției exclamative 'aoleu'; cuvânt utilizat în vorbirea cotidiană din anumite zone rurale pentru a exprima în mod spontan o stare de uimire, sperietură, nemulțumire, ciudă sau ciudățenie în fața unui eveniment neprevăzut.
• auileu — Cuvânt exclamativ utilizat pentru a exprima o stare bruscă de durere fizică, spaimă, uimire, deznădejde, regret sau vaiet în fața unei necaz ori surprize neașteptate. Reprezintă o variantă expresivă sau regională din familia interjecției 'auleu', având rolul de a accentua trăirea afectivă intensă a vorbitorului.
• aulea — Variantă fonetică regională sau populară a interjecției exclamative 'auleu' sau 'aoleu', întrebuințată pentru a exprima o reacție spontană și intensă de spaimă, uimire, surpriză neșteptată, durere fizică sau regret profund. Este specifică anumitor graiuri locale, unde nuanțează starea afectivă a vorbitorului prin modificarea vocalică finală.
• auleo — Variantă expresivă sau regională pentru interjecțiile exclamative 'auleu' sau 'aoleu', utilizată în vorbirea curentă pentru a exprima o stare bruscă de spaimă, uimire, panică, durere fizică sau lamentare în fața unui necaz. Funcționează ca un marcator discursiv de intensitate afectivă ridicată.
• auleu — Cuvânt exclamativ utilizat în vorbirea curentă pentru a exprima o stare bruscă de spaimă, uimire, panică, durere fizică, uluire sau tânguire în fața unui necaz, a unei surprize majore ori a unei greșeli. Funcționează ca un puternic marcator discursiv al stărilor afective negative sau intense în dialogul cotidian.
• auliu — Variantă fonetică regională și populară a interjecției exclamative 'auleu' (sau 'aoleu'), întrebuințată în anumite zone graiului românesc pentru a exprima o reacție reflexă de spaimă, uimire, deznădejde, durere fizică subită sau regret profund. Serveste ca instrument discursiv oral menit să accentueze trăirea emoțională intensă a vorbitorului în momente de cumpănă sau surpriză.