#structura de rezistenta
- ancastrament — Procedeu tehnic sau tip de îmbinare structurală rigidă prin care un element constructiv (grindă, bară, piesă mecanică) este fixat parțial sau total într-un suport masiv, împiedicând orice mișcare de rotație sau translație în punctul de contact. Această tehnică structurală asigură preluarea optimă a eforturilor și a momentelor de încovoiere în structurile de rezistență.
- antiseismic — Proiectat, construit sau consolidat structural pentru a rezista la mișcările seismice, la vibrațiile pământului și la cutremure, reducând la minimum riscul de prăbușire sau avariere gravă. Se aplică normativelor de proiectare, structurilor de rezistență, clădirilor, podurilor sau materialelor tehnologice dotate cu sisteme de amortizare, izolare a bazei sau armături flexibile capabile să preia forțele inerțiale.
- arcare — Acțiunea de a arca și rezultatul ei; proces fizic, geometric sau structural prin care un obiect, o linie, o suprafață sau un element de construcție este îndoit, curbat sau modelat sub formă de arc. În ingineria civilă și arhitectură, reprezintă configurarea curbată a structurilor de rezistență pentru a distribui optim sarcinile gravitaționale.
- armare — Acțiunea de a arma și rezultatul ei; introducere a unei armături de oțel, fibră sau alte materiale rezistente în masa unui element de construcție (cum ar fi betonul) pentru a-i spori rezistența structurală la întindere sau tracțiune. În sens militar ori mecanic, reprezintă pregătirea unei arme de foc, a unui dispozitiv sau a unui mecanism de declanșare prin tensionarea arcurilor interne pentru a-l aduce în stare de funcționare.