#substantiv comun
- apelativ — Cuvânt sau formulă lingvistică utilizată pentru a interpela, a atrage atenția sau a se adresa direct unei persoane (ex: 'domnule', 'bunicule', 'hei'). Ca adjectiv, descrie un substantiv comun (în opoziție cu cel propriu) care denumește o întreagă clasă de obiecte sau ființe, ori se referă la o funcție a limbajului axată pe receptor, având rolul de a provoca o reacție.
- apelativiza — A transforma un nume propriu (antroponim, toponim, marcă comercială) într-un substantiv comun sau apelativ prin pierderea valorii sale de identificare unică și extinderea sensului la o întreagă clasă de obiecte, fenomene ori comportamente (de exemplu, transformarea numelui 'Xerox' în substantivul comun 'xerox'). Acest proces lexical reflectă asimilarea culturală profundă a unor entități specifice în vocabularul cotidian.
- avram — Termen utilizat în mod arhaic sau regional în anumite graiuri populare românești ca substantiv comun pentru a desemna un bărbat înțelept, un gospodar destoinic sau un cap de familie respectat; (prin generalizare din onomastică) folosit uneori în expresii populare pentru a indica o persoană care poartă discuții lungi, pline de pilde și sfaturi bătrânești.
- avrămaș — Termen regional, popular sau diminutival atestat în graiuri izolate românești, utilizat ca substantiv comun pentru a desemna un băiat isteț, un flăcău destoinic ori un mic gospodar ce calcă pe urmele părinților; derivat hipocoristic și funcțional din onomastica tradițională, folosit ocazional în basme sau zicători locale pentru a descrie un copil vorbăreț și plin de inițiativă.
- bacău — Veche unitate de măsură regională pentru lichide sau denumire arhaică atribuită unui recipient de mari dimensiuni (putină, ciubăr sau butoi) utilizat în gospodăriile rurale pentru depozitarea sau transportul vinului, al murăturilor ori al apei. În anumite contexte etimologice locale, termenul este corelat cu bazinele de colectare sau cu unelte din lemn folosite în procesele tradiționale de prelucrare a resurselor.