#suficienta de sine

• autosuficiență — Capacitatea unui individ, a unei comunități, a unui stat sau a unui sistem de a-și asigura independența totală prin satisfacerea nevoilor materiale și funcționale prin resurse proprii. În psihologie, termenul definește adesea o stare de mulțumire de sine exagerată, o suficiență spirituală sau o infatuare care blochează receptivitatea față de mediu și dorința de perfecționare.