#unealta veche

• ajag — Formă dialectală, regionalism rarisim sau termen istoric atestat în comunități rurale izolate, folosit în trecut pentru a desemna un anumit tip de unealtă agricolă, o bucată de lemn utilizată la fixarea gardurilor ori, în anumite contexte arhaice, o greutate rudimentară; de asemenea, poate fi o eroare de tipar sau o transcriere coruptă a unui termen din limbile vecine. Supraviețuiește strict în glosarele etnografice de specialitate.
• apuitoriu — Variantă arhaică și regională pentru termenul 'apuitor'; desemnează o unealtă rudimentară din lemn sau fier utilizată în gospodăriile rurale pentru baterea, tasarea și nivelarea pământului reavăn, ori o persoană care ajută la fixarea stâlpilor sau grinzilor în construcțiile tradiționale.
• apunător — Termen regional rar folosit în comunitățile rurale din trecut pentru a desemna persoana care ajută la 'apunerea' sau așezarea structurală a unor elemente grele (cum ar fi grinzile unei case sau pietrele de moară); de asemenea, poate indica un instrument artizanal utilizat pentru fixarea, potrivirea sau sprijinirea unor piese în atelierele meșteșugărești.
• arcer — Unealtă rudimentară tradițională sau dispozitiv mecanic arhaic format dintr-un arc mic de lemn cu coardă, folosit pentru a imprima o mișcare de rotație alternativă rapidă unui sfredel, unui strung manual sau unui fus. În sens istoric, termenul descrie instrumentul esențial utilizat de meșteșugari, bijutieri sau tăbăcari pentru găurirea materialelor dure sau pentru aprinderea focului prin frecare.
• astragaci — Unealtă tradițională de cizmărie formată dintr-un mâner de lemn prevăzut cu un cârlig metalic la capăt, utilizată istoric pentru întinderea tălpii sau pentru întoarcerea cizmelor pe față după ce acestea fuseseră cusute pe dos. Acest instrument structural, consemnat în literatura clasică românească, aparține jargonului tehnic al vechilor ateliere de pielărie și meșteșuguri rurale.
• astragaciu — Variantă regională articulată sau derivată a termenului 'astragaci'; desemnează meșterul cizmar care utiliza în mod curent cârligul special de întors cizme ori, prin extensie obiectivă, piesa metalică principală montată pe bancul de lucru din atelierele de pielărie vechi. În graiurile locale din nordul și vestul țării, acest cuvânt servea ca indicator structural pentru uneltele lungi folosite la tensionarea pieilor rigide.
• azaghiu — Variantă lingvistică regională, arhaică sau formă grafică alternativă pentru substantivul 'azagiu', definind unealta metalică specială cu dinți sau lamă zimțată utilizată istoric în tăbăcărie, meșteșugul cojocăriei și prelucrarea tradițională a pieilor. Acest instrument mecanic rudimentar servea la curățarea profundă și delicată a impurităților, a resturilor de carne și a grăsimilor de pe dosul pieilor animale, facilitând finisarea lor structurală conform standardelor breslelor medievale.