#uzurpare
- aroga — A-și însuși, a-și atribui sau a-și pretinde în mod abuziv, nejustificat și fără a avea dreptul legal sau moral o calitate, un titlu, o prerogativă, un merit sau o competență care aparține de drept altei persoane ori autorități. Verbul se folosește aproape exclusiv în construcție reflexivă ('a-și aroga') și implică o atitudine trufașă, sfidătoare sau o depășire gravă a atribuțiilor oficiale.
- arogare — Acțiunea de a-și aroga și rezultatul ei; însușirea, atribuirea sau pretinderea abuzivă și nejustificată a unui drept, a unei calități, a unui titlu, a unei competențe sau a unor merite care nu aparțin de drept persoanei respective. În context administrativ sau constituțional, termenul descrie actul prin care o autoritate preia în mod ilegal prerogativele unei alte instituții, încălcând normele de drept.
- Atalia — Regină a Regatului Iuda în secolul al IX-lea î.Hr., fiică a regelui Ahab al Israelului și a reginei Izabela, și soție a regelui Ioram al Iudei. Potrivit relatărilor biblice din Vechiul Testament, după moartea fiului ei Ohozia, ea a uzurpat tronul și a ordonat execuția tuturor moștenitorilor regali pentru a-și securiza puterea, fiind singura femeie care a domnit ca suveran autoritar peste Iuda înainte de a fi înlăturată și executată în urma unei revolte organizate de marele preot Iehoiada.
- autoproclamare — Acțiunea de a se autoproclama și rezultatul ei; act politic sau juridic unilateral prin care un individ ori o comunitate își atribuie o calitate oficială, un titlu suveran ori o independență statală fără consimțământul prealabil al unei autorități superioare sau al corpului electoral. Din perspectivă constituțională, acest proces structural este considerat nelegitim sau revoluționar, generând adesea conflicte diplomatice ori geopolitice majore până la obținerea unei eventuale recunoașteri de facto.
- autoproclamat — Care s-a declarat sau s-a proclamat singur într-o anumită funcție, demnitate, calitate ori stare juridică, fără a deține o confirmare legală, un titlu legitim, un vot democratic ori o recunoaștere oficială din partea unei autorități superioare sau a comunității internaționale. În analiza istorică și politică, termenul descrie lideri, regimuri sau entități statale a căror autoritate structurală decurge exclusiv dintr-un act unilateral de voință proprie, fiind adesea contestată sau considerată ilegală.