#vai

• aleulău — Termen arhaic și regional utilizat în folclorul românesc, în special în zonele rurale montane, pentru a desemna un strigăt ritualic de alarmă, un vaier prelungit sau un personaj mitologic local folosit pentru a speria copiii neascultători. Ca interjecție, exprimă o stare de spaimă profundă, jale, deznădejde sau o mirare amestecată cu teamă în fața unui eveniment neprevăzut și copleșitor.
• aoleală — Acțiunea de a se aolei sau de a se tângui; stare de văicăreală continuă, tânguire, jelire sau manifestare verbală zgomotoasă a nemulțumirii, a durerii fizice ori a panicii în fața unei greutăți.
• aolire — Acțiunea de a se aoli și rezultatul ei; procesul de tânguire, văicăreală sau exteriorizare zgomotoasă a unei stări de durere, spaimă ori nemulțumire prin repetarea interjecției 'aoleu' sau a variantelor sale regionale. Reprezintă un substantiv de acțiune utilizat în mod expresiv pentru a descrie un comportament de lamentare continuă în cadrul comunităților rurale.
• aracan-de-mine — Formă regională și arhaică a expresiei populare „sărăcan de mine” sau „vai de mine”, utilizată preponderent în graiul moldovenesc pentru a exprima o stare profundă de compătimire, jale, deznădejde, surpriză copleșitoare sau sperietură. Din punct de vedere stilistic, reprezintă un puternic marcator afectiv în narațiunile tradiționale, fiind folosit de vorbitori pentru a deplânge o situație nefericită personală sau a cuiva apropiat.
• auă — Exclamație arhaică sau regională folosită pentru a exprima o stare de uimire, de mirare, de spaimă sau de durere fizică bruscă; vai, au, aoleu. În anumite comunități rurale izolate, termenul s-a substantivat parțial în vorbirea populară, fiind utilizat pentru a descrie un strigăt de alarmă sau o plângere tânguitoare scoasă de cineva aflat la necaz ori în fața unei vești neașteptate.
• avaet — Variantă regională arhaică obținută prin contracție sau evoluție fonetică locală a substantivului 'avăiet' (văiet), utilizată în special în graiurile din nordul Moldovei și Maramureș pentru a desemna un vaier, un plâns colectiv, un geamăt lung sau un bocet tânguitor scos la înmormântări sau în momente de mare suferință.
• avaiet — Variantă grafică și fonetică regională pentru 'avăiet' sau 'văiet'; zgomot mare și tânguitor produs de un grup de oameni care plâng, jelesc ori se vaietă împreună; vuiet sau larmă plină de jale, specifică ritualurilor tradiționale de despărțire sau de înmormântare din comunitățile rutiere rurale.
• avaiu — Termen arhaic sau regional, utilizat în trecut pentru a desemna un tip de șanț adânc, groapă de apărare, albie săpată sau canal de scurgere a apelor pluviale în jurul unei gospodării, fortificații ori de-a lungul unui drum public rural, având rol de protecție împotriva inundațiilor sau a intrușilor.