Dicționarul de Istorie a Dreptului Românesc și Termeni Vechi

• acutumanță — Formă juridică și socială veche ce desemnează un obicei al pământului, o cutumă tradițională, o normă nescrisă sau o obișnuință cu valoare de lege într-o comunitate istorică; variantă structurală înrudită cu termenul 'acotomanță' sau 'cutumă'. Acest cuvânt reflectă organizarea juridică arhaică din Principatele Române, unde deciziile administrative se bazau pe tradițiile locale statornicite în timp.