Dicționarul de Sufixe și Prefixe al Limbii Române

• acromato — Element prim de compunere savantă (prefixoid) care provine din limba greacă veche ('achromatos') și servește la formarea unor neologisme din domeniul fizicii, biologiei sau medicinei. Acesta introduce în structura cuvântului derivat semnificația de 'absență a culorii', 'neutralitate cromatică' sau 'lipsă a pigmenților'.
• acto — Element de compunere savant utilizat ca prefix în terminologia științifică internațională pentru a introduce referințe structurale legate de acțiune, act, mișcare eficientă sau impuls dinamic. Provine etimologic din limba latină și servește la formarea unor neologisme din diverse domenii tehnice, medicale sau biologice.
• adapto — Prefixoid sau element de compunere savant utilizat în vocabularul științific și tehnic internațional pentru a introduce ideea de adaptare, potrivire, ajustare sau acomodare structurală. Acesta servește ca bază morfologică pentru formarea unor neologisme complexe în domenii precum fiziologia, medicina, psihologia sau ingineria sistemelor complexe.
• aeluro- — Element de compunere lingvistică (prefixoid) extras din limba greacă ('ailouros'), utilizat pentru a forma neologisme și termeni științifici din domeniul zoologiei, medicinei, psihologiei sau mitologiei, cu semnificația de 'pisică', 'felină' ori privitor la pisici (de exemplu: aelurofobie, aelurofilie).
• allo — Element de compunere (sufixoid/prefixoid) provenit din limba greacă (allos), utilizat în terminologia științifică (chimie, medicină, genetică) cu sensul de 'altul', 'diferit' sau 'modificat' (ex: alopat, alonim, alofon); de asemenea, în jargonul urban modern, reprezintă o variantă informală de salut la distanță sau la telefon, preluată ca englezism.
• alotri — Element de compunere savantă (prefixoid) extras din limba greacă veche (allotrios - străin, neobișnuit, diferit), utilizat în terminologia științifică medicală, biologică sau psihologică pentru a forma termeni noi care fac referire structurală la ceva străin, aberant sau independent de starea indigenă (de exemplu, alotriofagie, alotriodontie).
• amebo — Prefixoid sau element prim de compunere neologic provenit din limba greacă ('amoibe' - schimbare, transformare), utilizat în terminologia științifică medicală și biologică pentru a forma cuvinte compuse care au legătură cu amebele sau care prezintă trăsături morfologice și funcționale similare acestor protozoare (de exemplu, amebocit, ameboid).
• amilo — Element prim de compunere savantă (prefixoid) care servește la formarea unor neologisme și termeni tehnico-științifici din domeniul chimiei, biologiei și medicinei, cu semnificația de 'amidon' sau referitor la amidon. Provine din grecescul 'amylon' și intră în structura unor cuvinte fundamentale precum amiloplast, amiloză, amilopectină sau amiloidoză.
• amino — Element prim de compunere savantă (prefixoid) utilizat în nomenclatura chimică internațională pentru a indica prezența grupei funcționale monovalente (-NH2), derivată din amoniac, în structura unui compus organic. Ca adjectiv invariabil, se folosește în biochimie pentru a desemna compuși fundamentali, cum sunt aminoacizii, care stau la baza sintezei proteinelor din toate organismele vii.
• amio — Element prim de compunere savantă (prefixoid) utilizat în nomenclatura medicală și biologică internațională ca variantă structurală sau grafică rară pentru 'amilo-' (referitor la amidon) ori în corelație cu prefixe specifice din domeniul anatomiei. Acționează ca rădăcină fixă pentru formarea unor neologisme științifice de laborator.
• ante — Element de compunere (prefixoid) sau prepoziție de origine latină utilizată pentru a forma termeni noi, având sensul de 'înainte', 'anterior' sau 'în față'. În vocabularul științific, medical, juridic și istoric, indică o plasare anterioară în timp ori în spațiu față de un punct de referință clar stabilit.
• anto — Element de compunere savantă (prefixoid) provenit din limba elenă (anthos - floare), utilizat ca prim element în structura unor neologisme din domeniul botanicii, biologiei sau literaturii pentru a indica legătura directă cu florile sau cu o colecție aleasă de scrieri (cum ar fi antologie sau antocian).
• antro — Element de compunere savantă (prefixoid) derivat din limba greacă (antron - cavitate, peșteră, antru), utilizat în terminologia științifică internațională pentru a forma cuvinte noi compuse. În medicină și anatomie servește la definirea structurilor sau procedurilor corelate cu o cavitate anatomică închisă, în special cu antrul gastric, sinusul maxilar ori cel mastoidian.
• antropo — Element de compunere savantă (prefixoid) derivat din limba greacă (anthropos - om), utilizat în terminologia științifică internațională pentru a forma cuvinte noi compuse. Rolul său lingvistic este de a introduce înțelesul de 'om', 'uman', 'referitor la umanitate' sau 'specific speciei umane' în diverse discipline precum antropologia, biologia, sociologia sau lingvistica.
• asco — Element prim de compunere savantă care înseamnă 'sac', 'pungă', 'bășică' sau 'ască', utilizat structural în terminologia științifică (în special în micologie, botanică și zoologie) pentru a forma termeni referitori la organisme ori structuri anatomice prevăzute cu pungi sau care produc spori în asce (cum ar fi ascomiceții ori ascosporii).
• asomato — Element prim de compunere savantă (prefixoid) extras din limba greacă, format prin combinarea prefixului privativ „a-” (fără) și a substantivului „soma, -atos” (corp); înseamnă lipsit de corp, incorporal, imaterial sau fără o structură fizică organizată. Este utilizat în biologia teoretică, filosofie sau terminologia medicală rară pentru a forma neologisme ce descriu entități sau stări lipsite de corp.
• astaco — Element prim de compunere savantă (prefixoid) extras din limba greacă (de la „astakos”), utilizat în terminologia științifică, zoologică și paleontologică rară pentru a face referire la raci, crustacee decapode din familia Astacidae sau pentru a descrie structuri anatomice și fosile care aparțin ori sunt strâns înrudite cu această grupă de organisme acvatice.
• asteno — Element prim de compunere savantă (prefixoid) extras din limba greacă (de la „asthenes”); înseamnă slab, lipsit de forță, vigoare sau rezistență, având o legătură directă cu astenia. Este utilizat în medicină, biologie sau psihopatologie pentru a forma neologisme ce descriu stări de slăbiciune, deficiențe funcționale sau diminuări ale tonusului organic.
• astero — Element prim de compunere savantă (prefixoid) extras din limba greacă (de la „aster, asteros”); înseamnă stea, stelat, în formă de stea sau privitor la aștri și corpurile cerești. Este utilizat pe larg în terminologia științifică internațională (botanică, zoologie, astronomie, geologie) pentru a forma neologisme ce descriu structuri radiate sau fenomene cosmice.