Dicționarul de Termeni Juridici, Fiscali și Logistici

• antrepozita — A depozita, a stoca sau a plasa mărfuri și bunuri comerciale într-un antrepozit, în special sub un regim suspensiv de taxe vamale ori accize. Acțiunea implică preluarea în custodie, înregistrarea riguroasă în evidențele contabile ale depozitului și asigurarea condițiilor legale și tehnice de păstrare până la punerea bunurilor în liberă circulație.
• antrepozitar — Persoană fizică sau juridică autorizată de autoritatea fiscală ori vamală să producă, să transforme, să dețină, să primească sau să expedieze mărfuri supuse accizelor ori taxelor de import în regim suspensiv, într-un antrepozit autorizat. Ca adjectiv, descrie un element care aparține unui antrepozit, care se referă la regimul de depozitare ori care este specific gestionării stocurilor aflate sub supraveghere fiscală.