Dicționarul de Termeni Medicali Vechi și Fiziopatologie Istorică

• areocardie — Termen medical rar, arhaic sau conceptual utilizat istoric pentru a descrie o afecțiune cardiacă caracterizată prin hipotrofie, subțiere structurală parazitară a pereților miocardului sau prezența unor cavități cardiace mărite și rarefiate, ducând la o capacitate redusă de pompare a sângelui. În sens fiziopatologic vechi, termenul făcea trimitere la pierderea densității țesutului muscular al inimii și la dilatarea asimetrică a ventriculilor sub acțiunea unor factori degenerativi.