Dicționarul de Termeni Psihologici, Dinamică Personală și Filosofie Morală

• automulțumire — Stare de satisfacție exagerată, adesea nefondată sau îngâmfată, față de propriile calități, fapte, realizări ori situații de viață; complăcere pasivă în starea actuală, însoțită de absența spiritului critic și a dorinței de autodepășire. În psihologia comportamentală și analizele etice, termenul descrie o capcană a eului (suficiență) care blochează evoluția intelectuală sau spirituală prin refuzul sistematic al evaluărilor externe constructive.