Dicționarul de Termeni Teologici, Istoria Religiilor și Concepte Filosofice

• automortifica — A-și impune singur suferințe fizice, privări severe, posturi prelungite sau pedepse corporale în scopul reprimării dorințelor trupești, al ispășirii păcatelor sau al atingerii unei stări superioare de purificare spirituală. În istoria religiilor și în practicile ascetice extreme (cum ar fi flagelarea sau purtarea ciliciului), verbul descrie acțiunea mistică prin care credinciosul încearcă să subordoneze total carnea și instinctele biologice imperativelor spiritului ori dogmelor sacre.