#țesuturi

• abaxial — Termen anatomic și histologic care descrie o structură situată în afara axei corpului sau a unui organ, orientată în direcție opusă axei centrale. În embriologie și anatomia dezvoltării, se referă la suprafețele sau țesuturile care se dezvoltă la distanță de axul median (de exemplu, fața inferioară a unei formațiuni primitive sau a unei structuri foliare utilizate în fitoterapie).
• acromatofil — Care nu manifestă afinitate pentru coloranții histologici sau biologici standard, rămânând incolor ori fixând foarte greu pigmenții în timpul tehnicilor de laborator. Termenul descrie structuri celulare, țesuturi sau microorganisme care prezintă o rezistență naturală la colorarea histochimică uzuală.
• acromatoză — Condiție patologică generalizată caracterizată prin absența totală sau diminuarea severă a pigmentației normale dintr-un țesut, organ ori de la nivelul întregului organism. În dermatologie, termenul descrie stări severe de depigmentare cutanată (cum ar fi formele extreme de albinism sau vitiligo universal), în care celulele nu mai produc melanină.
• adipoid — Care seamănă cu grăsimea sau prezintă proprietăți fizico-chimice similare cu cele ale țesutului adipos; în patologie, descrie o degenerescență structurală ori o remaniere celulară în cadrul căreia compușii citoplasmici capătă un aspect uleios, gras ori lipoproteic, fără a fi alcătuiți din lipide pure. Termenul definește o conformație morfologică fals-adipoasă.
• aglandular — Care nu posedă, nu conține sau nu este prevăzut cu glande ori țesuturi secretoare. În anatomie și medicină, descrie o structură epitelială sau o zonă tisulară lipsită de celule glandulare, în timp ce în botanică se referă la tulpini, frunze sau perișori epidermici care nu secretă substanțe uleioase, rășinoase ori nectar.
• anoxie — Stare patologică gravă caracterizată prin absența totală a oxigenului în țesuturile organismului, reprezentând forma terminală și cea mai severă a hipoxiei. În fiziopatologia clinică, acest deficit structural major blochează respirația celulară și producția de energie, provocând necroză rapidă și leziuni ireversibile în organele cu sensibilitate crescută, cum sunt cortexul cerebral și miocardul.
• apatitoză — Afecțiune patologică rară caracterizată prin depunerea anormală și acumularea excesivă de cristale de apatită (fosfat de calciu) în țesuturile moi ale organismului, în special la nivelul tendoanelor, articulațiilor sau mușchilor. Această tulburare metabolică structurală provoacă inflamații cronice dureroase și calcificări locale severe, limitând mobilitatea aparatului locomotor.
• autohistoradiografie — Metodă histologică de înaltă precizie care permite localizarea microscopică exactă a unor substanțe radioactive introduse în prealabil într-un organism, țesut sau cultură celulară, prin aplicarea unui strat fin de emulsie fotografică direct peste secțiunea biologică examinată. Imaginea rezultată (autohistoradiograma) relevă distribuția intimă a compușilor marcați, oferind detalii cruciale despre metabolismul celular, sinteza acizilor nucleici și dinamica macromoleculelor în structurile tisulare intacte.
• autoplazie — Fenomen biologic sau histologic teoretizat în studiile de culturi celulare și oncologie experimentală, ce descrie capacitatea intrinsecă a unor țesuturi sau celule de a se replica, diferenția sau reorganiza structural în mod complet autonom, pe baza unui program genetic endogen, independent de factorii de reglare sistemici, hormonali ori de semnalizare ai organismului-gazdă.