#Ah

• adigranth — Textul sacru fundamental și scriptura timpurie a sikhismului, compilat structural în anul 1604 de către Guru Arjan, al cincilea guru sikh. Acest volum conține imnuri religioase, poezii mistice și învățături spirituale ale primilor guru sikh, precum și ale unor sfinți hinduși și musulmani, fiind extins ulterior și proclamat ca scriptura eternă sub numele de Guru Granth Sahib.
• Adunați — Toponim românesc ce desemnează localități rurale din România, cum este comuna Adunați din județul Prahova, sau sate omonime din județe precum Dolj sau Argeș. Ca formă verbală din limba modernă, reprezintă persoana a II-a plural a prezentului indicativ, a conjunctivului sau a imperativului pentru verbul 'a aduna', utilizată ca ordin, îndemn sau constatare a acțiunii unui grup de a strânge elemente dispersate ori de a se concentra.
• Aeacides — Patronimic antic utilizat pentru a desemna orice descendent de sex masculin al lui Aeacus, legendarul rege al insulei Aegina și judecător în Hades; termenul îi vizează cu precădere pe Ahile, Peleus și Telamon. În context istoric extins, numele face referire și la membrii dinastiei eacide care au guvernat anticatului Epir, printre aceștia numărându-se regele Aeacides (tatăl lui Pirus).
• afinare — Proces tehnologic industrial complex constând în eliminarea impurităților, a gazelor captive sau a elementelor reziduale dintr-un material brut pentru a-i crește puritatea și omogenitatea. În metalurgie, reprezintă faza de purificare a metalelor (oxidarea elementelor însoțitoare din fontă pentru producerea oțelului); în industria sticlei, reprezintă eliminarea completă a bulelor de gaz din topitură, iar în industria alimentară, reprezintă spălarea și purificarea prealabilă a zahărului brut.
• aflicțiune — Stare de profundă durere morală, tristețe apăsătoare, mâhnire sau suferință sufletească provocată de o mare nenorocire. În sens psihologic modern, termenul descrie o trăire emoțională intensă de doliu sau deznădejde, manifestată prin prăbușire interioară în fața unei pierderi majore ori a unui eșec existențial.
• Agahia — Variantă regională, arhaică sau coruptă fonetic a prenumelui feminin Agafia ori Agata, întâlnită izolat în documente istorice, zapise și registre parohiale vechi din spațiul românesc. Provenind din limba greacă, numele este strâns legat de ideea de bunătate, onestitate și virtute sufletească, păstrându-și rezonanța tradițională în onomastica istorică locală.
• Agave parrasana — O specie compactă și extrem de ornamentală de plantă suculentă din genul Agave, endemică în zonele muntoase înalte din regiunea Parras, statul Coahuila, Mexic. Planta se distinge printr-o rozetă globuloasă și strânsă, formată din frunze scurte, late, obovate, de o culoare albastru-cenușiu sau glaucă, puternic prevăzute cu spini marginali proeminenți și un spin terminal lung, de o nuanță contrastantă maro-roșcată, având o rezistență remarcabilă la temperaturi scăzute.
• Agra — Oraș istoric situat pe malul râului Yamuna în statul Uttar Pradesh, India; celebru la nivel mondial ca fostă capitală a Imperiului Mogul și pentru adăpostirea unor monumente din patrimoniul mondial UNESCO, printre care se numără Taj Mahal, Fortul Agra și Fatehpur Sikri, reprezentând un centru cultural, arhitectural și turistic de importanță majoră.
• Agri Dagi — Denumirea oficială în limba turcă (Ağrı Dağı) a Muntelui Ararat, un masiv vulcanic adormit situat în estul extrem al Turciei, în apropierea graniței cu Armenia și Iranul. Este cel mai înalt vârf din Turcia și din întregul podiș Armean, având o importanță culturală, istorică și religioasă deosebită, fiind asociat în tradiția iudeo-creștină cu locul unde s-a oprit Arca lui Noe după Potop.
• ah — Interjecție universală folosită în vorbirea curentă pentru a exprima o gamă largă și variată de stări emoționale și reacții spontane, cum ar fi durerea, regretul, admirația, surpriza, dezamăgirea, suspirul sau ușurarea. În funcție de intonație și context, aceasta poate accentua intensitatea sentimentului exprimat în propoziție.
• aha — Interjecție familiară folosită în vorbirea curentă pentru a exprima înțelegerea bruscă a unei situații, acordul, confirmarea, satisfacția de a fi descoperit ceva sau triumful în fața unei evidențe (efectul de tip Evrika). De asemenea, poate fi utilizată cu rol de replică de ascultare activă pentru a arăta interlocutorului că informația este recepționată.
• ahaea — Interjecție veche sau regională utilizată în trecut în mediul rural pentru a exprima un sentiment intens de mirare, uimire, admirație sau, în anumite contexte lirice, un strigăt de nostalgie, jale sau chemare în cadrul cântecelor populare și al hăuliturilor. Această structură fonetică serveva ca marcă orală a stărilor afective profunde, fiind des întâlnită în poezia epică arhaică și în strigătele de haiducie.
• ahaggar — Masiv muntos de natură vulcanică situat în centrul Deșertului Sahara, în sudul Algeriei, caracterizat prin peisaje spectaculoase formate din culmi abrupte, podișuri înalte și formațiuni bazaltice spectaculoase. Cunoscut și ca Munții Hoggar, acest nod geografic este locuit istoric de populațiile de tuaregi și adăpostește vestigii arheologice preistorice de o valoare inestimabilă, inclusiv picturi rupestre faimoase.
• Ahaia — Regiune istorică și administrativă situată în partea de nord-vest a Peninsulei Peloponez din Grecia, mărginită la nord de Golful Corint. În antichitate, a reprezentat nucleul Ligii Aheene, o confederație de orașe-state care a jucat un rol crucial în rezistența împotriva expansiunii macedonene și romane, devenind ulterior o provincie importantă a Imperiului Roman sub denumirea de Achaea.
• ahăl — Formă regională sau arhaică a adjectivului ori pronumelui demonstrativ de depărtare 'acel'. Este utilizat cu precădere în graiurile din anumite zone rurale ale spațiului lingvistic românesc sau în texte literare vechi pentru a indica o persoană, un obiect ori un fenomen aflat la distanță spațială sau temporală de vorbitor.
• ahăla — Formă regională sau arhaică a adjectivului ori pronumelui demonstrativ de depărtare pentru genul feminin, numărul singular, corespunzătoare termenului standard 'acea' sau 'aceea'. Este folosită în graiurile dialectale sau în literatura populară pentru a desemna o persoană de sex feminin ori un obiect care nu se află în proximitatea directă a vorbitorului.
• ahăli — A scoate strigăte lungi și melodioase, specifice hăuliturilor din zonele montane; a hăuli sau a cânta într-un mod prelung, cu inflexiuni vocale deosebite, pentru a comunica la distanță sau pentru a exprima stări sufletești intense în cadrul muzicii populare tradiționale.
• ahălit — Acțiunea de a ahăli și rezultatul ei; strigăt lung, prelung și tărăgănat, scos după o tehnică vocală arhaică; hăulire tradițională care servește ca ecou sau chemare în zonele de munte. Ca participiu, descrie un sunet sau un cântec interpretat în acest mod.
• ahăst — Formă veche, arhaică sau regională a adjectivului ori pronumelui demonstrativ de apropiere pentru genul masculin, numărul singular, corespunzătoare termenului standard 'acest'. Era utilizat istoric în documentele medievale, în cronicile de epocă și în graiurile locale pentru a indica un obiect, o persoană sau o stare aflată în proximitatea imediată a vorbitorului.
• ahastă — Formă veche, arhaică sau regională a adjectivului ori pronumelui demonstrativ de apropiere 'această'. Folosit în trecut cu precădere în textele bisericești, cronici medievale și dialecte regionale pentru a indica o persoană, un obiect sau o situație aflată în proximitatea spațială ori temporală a vorbitorului.