#Ammon

• amonizare — Acțiunea de a amoniza și rezultatul ei; proces tehnologic sau industrial prin care se introduce amoniac gazos ori lichid într-un mediu chimic, în soluții sau pe un substrat solid, cu scopul de a-i modifica aciditatea, reactivitatea structurală sau conținutul de azot. În ecologia aplicată, termenul este utilizat uneori ca sinonim parțial pentru amonificare, descriind faza inițială de degajare a amoniacului din reziduuri.
• amonoidee — Denumire științifică extinsă sau clasificare taxonomică superioară (Ammonoidea) care include toate speciile de moluște cefalopode marine fosile înrudite cu amoniții adevărați, răspândite global din Devonian până în Cretacic. Aceste organisme preistorice se disting prin structura unică a cochiliilor externe spiralate și compartimentate, fiind esențiale ca fosile de ghidaj în stratigrafie.
• amonoliză — Reacție chimică de scindare a unei legături dintr-un compus organic sau anorganic sub acțiunea amoniacului, analogă hidrolizei, în urma căreia se introduc grupări amino (-NH2) în structura moleculei rezultate. Acest proces industrial este utilizat pe scară largă pentru sinteza aminelor, amidelor și a altor derivați azotoși din halogenuri de alchil, acizi sau esteri.
• anchiloceras — Gen de amoniți fosili din perioada Cretacicului timpuriu, caracterizat printr-o cochilie parțial derulată sau îndoită în forme neobișnuite, adesea cu o porțiune inițială spiralată urmată de un segment drept și o curbură finală în formă de cârlig. Reprezintă un organism de referință în biostratigrafie pentru datarea precisă a straturilor geologice marine.
• anisian — Subetaj sau etaj geologic stratigrafic situat la baza Triasicului Mediu, cuprins cronologic între acum aproximativ 247 și 242 de milioane de ani. Ca adjectiv, termenul se referă la rocile, sedimentele sau fosilele formate în această epocă, definită la nivel internațional prin apariția unor asociații specifice de amoniți și conodonți în secțiunile geologice de referință din zona Alpilor.
• apă-amoniacală — Soluție apoasă de hidroxid de amoniu (NH₄OH), lichid limpede, incolor, cu un miros înțepător, sufocant și puternic alcalin, obținut prin dizolvarea gazului amoniac în apă; este utilizată pe scară largă în industria chimică ca reactiv de laborator, în producția de îngrășăminte azotoase, agenți de curățare, textilii sau ca mediu refrigerant.
• arginază — Enzimă hidrolitică de o importanță fiziologică crucială, localizată cu precădere în citoplasma hepatocitelor, care catalizează faza finală a ciclului ureei. Acest biocatalizator structural descompune arginina în ornitină și uree, facilitând eliminarea eficientă din organism a amoniacului toxic rezultat din metabolismul proteinelor și prevenind astfel apariția unor grave tulburări neurologice.
• arietites — Gen fosil de amoniți (molluște cefalopode marine dispărute) din perioada Jurasicului timpuriu, caracterizat printr-o cochilie mare, planospirală, cu coaste transversale proeminente și o carenă centrală pronunțată; numele sugerează asemănarea cochiliei spiralate cu coarnele zeului egiptean Ammon sau ale unui berbec, fiind un fosil de ghidaj critic pentru datarea straturilor geologice din etajul Sinemurian.
• aspidoceras — Gen extinct de amoniți (moluște cefalopode marine cu cochilie spiralată) din familia Aspidoceratidae, care a trăit în perioada Jurasicului superior și a Cretacicului timpuriu. Fosilele acestui gen se recunosc după cochilia robustă, de tip evolut, caracterizată prin rânduri distinctive de noduri sau spini dispuși pe flancuri, folosite de paleontologi drept fosile de ghidaj pentru datarea straturilor geologice marine.
• azotat — Sare sau ester al acidului azotic conținând gruparea funcțională NO3; în limbaj curent și agricol (adesea numit nitrat), se referă la îngrășămintele chimice utilizate pentru îmbogățirea solului în azot, a căror utilizare excesivă poate duce la poluarea pânzei freatice.
• baculit — Membru al genului extinct Baculites, reprezentând un amonit din perioada Cretacicului superior caracterizat printr-o cochilie calcaroasă aproape complet dreaptă, în formă de baston alungit, spre deosebire de amoniții clasici spiralați. În sens geologic, fosilele de baculit sunt utilizate ca fosile directoare de mare importanță pentru datarea straturilor sedimentare marine și reconstrucția ecosistemelor preistorice.