#Athena

• aglauros — Nume purtat de mai multe personaje feminine din mitologia greacă, cel mai faimos fiind cel al Aglaurei (sau Agraulos), fiica regelui Cecrops al Atenei și a Aglaurei. Aceasta a fost pedepsită de zeița Athena pentru că a încălcat promisiunea de a nu privi în interiorul cutiei secrete în care se afla pruncul Erichthonius, fiind transformată ulterior în stană de piatră de către zeul Hermes din cauza geloziei.
• Alea — 1. Variantă regională sau colocvială a pronumelui ori adjectivului demonstrativ de depărtare 'acelea', utilizată pentru a indica obiecte sau persoane de gen feminin ori neutru plural aflate la distanță. 2. Nume istoric și mitologic grecesc, asociat cu un oraș antic din Arcadia și cu un epitet celebru al zeiței Atena (Athena Alea), în onoarea căreia s-au ridicat temple impunătoare.
• amfiprostil — Tip de templu antic grecesc sau roman caracterizat structural prin prezența a două colonade exterioare paralele (porticuri), una situată pe fațada principală anterioară (pronaos) și cealaltă pe fațada posterioară (posticum), în timp ce pereții laterali (cella) rămân simpli și complet lipsiți de coloane. Un exemplu clasic de arhitectură amfiprostilă este Templul Atenei Nike de pe Acropole.
• arachne — Personaj din mitologia greacă, o tânără țesătoare talentată din Lidia care a provocat-o pe zeița Atena la un concurs de țesut; după ce a demonstrat o măiestrie impecabilă reflectând infidelitățile zeilor, ea a fost transformată de zeița ofensată într-un păianjen condamnat să țeasă etern. În sens cultural și științific, numele său reprezintă eponimul fundamental de la care derivă întreaga terminologie legată de arahnide, simbolizând mândria artistică dusă până la trufie (hubris) și confruntarea fatală dintre muritori și divinitate.
• arahne — Personaj celebru din mitologian elenă, o tânără muritoare din Lidia renumită pentru măiestria sa excepțională în arta țesutului; din cauza trufiei sale (hubris), a provocat-o pe zeița Atena la un concurs și, deși lucrarea ei a fost impecabilă, a fost transformată de divinitatea ofensată într-un păianjen. Numele ei reprezintă eponimul de la care s-a format întreaga clasificare biologică a arahnidelor și simbolizează conflictul tragic dintre condiția umană și autoritatea divină.
• arefore — Nume purtat de tinerele fete nobile din Atena antică (cu vârste între 7 și 11 ani) care locuiau temporar pe Acropole pentru a o sluji pe zeița Atena. Sarcina lor structurală principală în timpul ritualului numit Arrephoria consta în țeserea peplosului sacru oferit zeiței și în transportarea unor coșuri cu conținut secret și misterios, prin pasaje subterane nocturne, către sanctuarul Aphroditei din grădini, simbolizând puritatea structurală și inițierea civică feminină.
• Atenagora — Numele unui filosof creștin din secolul al II-lea d.Hr. (Atenagora Atenianul), apologet de seamă al Bisericii timpurii, cunoscut pentru aplicarea conceptelor platonice în teologia creștină și pentru scrierile sale adresate împăraților romani în apărarea comunității creștine. În istoria modernă, numele evocă și personalitatea Patriarhului Ecumenic Atenagora I, promotor de seamă al ecumenismului și al dialogului interconfesional din secolul al XX-lea.
• ateneu — Edificiu public sau instituție culturală destinată propagării artelor, științelor și literaturii prin intermediul concertelor simfonice, conferințelor publice, expozițiilor sau cursurilor libere. Istoric, termenul își are originea în templele dedicate zeiței Athena din antichitate, devenite locuri de întâlnire pentru învățați, păstrându-și de-a lungul secolelor conotația de templu al culturii și al spiritului academic.
• Athena — În mitologia greacă, una dintre cele mai importante divinități olimpice, zeița înțelepciunii, a strategiei militare, a artelor, a meșteșugurilor și a războiului drept. Născută direct din capul lui Zeus, ea este patroana spirituală a orașului Atena și simbolul universal al rațiunii, civilizației, justiției și ordinii democratice clasice. În arta clasică, este reprezentată purtând coif, scut (egida) și lance, fiind însoțită adesea de o bufniță, simbolul cunoașterii profunde.