#Geneza

• agenezie — Absență congenitală a unui organ, a unui țesut sau a unei părți a corpului, provocată de oprirea dezvoltării acestuia în faza de viață embrionară. Spre deosebire de aplazie, unde mugurele embrionar există dar nu se dezvoltă complet, în această anomalie structurală severă schița inițială a organului lipsește cu desăvârșire conform profilului genetic.
• Aghenia — Malformație congenitală rară caracterizată prin absența completă, nedezvoltarea structurală sau lipsa congenitală a unui organ, a unui țesut ori a unei părți a corpului încă din perioada dezvoltării intrauterine. Fenomenul este cauzat de erori genetice sau factori teratogeni manifestați în fazele timpurii ale organogenezei.
• agrogeologie — Ramură a geologiei aplicate și a agronomiei care studiază legătura dintre structurile geologice, rocile parentale și formarea, compoziția și fertilitatea solurilor agricole. Această știință oferă soluții practice pentru îmbunătățirea calității pământului prin utilizarea de minerale și roci zdrobite ca amendamente naturale și ecologice.
• alelogeneză — Procesul evolutiv sau biochimic de formare, apariție și diferențiere a formelor alternative ale unei gene (alele) în interiorul fondului genetic al unei specii. Din punct de vedere structural, alelogeneza se realizează prin mutații punctiforme, duplicări de gene sau recombinări moleculare succesive, constituind sursa primară a polimorfismului genic și a variabilității pe care acționează selecția naturală.
• aleurolit — Rocă sedimentară detritică consolidată, formată prin cimentarea și diageneza aleuritului (praf mineral fin, în principal cuarțos). Dimensiunile granulelor sale componente sunt intermediare între cele ale gresiilor și cele ale argilitelor, fiind cuprinse între 0,002 și 0,06 milimetri. Prezintă adesea o stratificare fină și este utilizată în geologie pentru reconstituirea mediilor sedimentare antice fosile sau lacustre.
• alobiogeneză — Proces biologic ipotetic sau experimental care descrie generarea sau evoluția vieții dintr-un mediu complet diferit sau prin mecanisme complet străine biochimiei terestre standard bazate pe carbon și acizi nucleici. În astrobiologie și biologia teoretică, conceptul investighează parametrii structurali structurali ai unor sisteme auto-replicative alternative care ar putea funcționa în condiții extreme de temperatură și presiune planetară.
• alogenetic — Care aparține sau se referă la alogeneză; generat, dezvoltat sau alimentat din surse externe sau străine de mediul considerat local. În speologie și carstologie, descrie un sistem carstic, o peșteră sau un curs de apă alimentat de precipitații sau râuri care provin de pe roci necarstificabile învecinate (cum ar fi granitele sau șisturile) și pătrund ulterior în masivul de calcar.
• alogeneză — Proces de formare, dezvoltare sau evoluție determinat de factori externi ori străini de structura internă a sistemului analizat. În geologie, reprezintă acumularea într-un bazin a unor sedimente și minerale formate în afara acestuia și transportate mecanic; în biologie, definește o direcție evolutivă secundară (aloforoză) marcată de adaptări specifice la medii locale noi, fără o creștere a complexității structurale generale.
• aloiobiogeneză — Proces biologic sau ipoteză evolutivă ce descrie generarea sau apariția organismelor vii ori a structurilor macromoleculare sub acțiunea exclusivă a unor factori biochimici externi, complet străini de mediul indigen inițial. Acest mecanism structural analizează modul în care compușii organici aduși din exterior (cum ar fi prin impactul meteoritic sau aporturi exogene) au stimulat și dictat primele etape ale biogenezei pe Pământ.
• aloiogeneză — Proces biologic ipotetic sau model evolutiv secundar ce descrie apariția sau diferențierea unor structuri vii sau țesuturi sub influența directă a unor factori biochimici sau de mediu modificați, alternativi sau exogeni. Acest mecanism structural analizează abaterile de la biogeneza tipică sau ontogeneza standard, explicând modul în care variațiile stimulilor externi pot determina reconfigurări funcționale majore în dezvoltarea timpurie a organismelor.
• aloizogeneză — Proces biologic sau modalitate de dezvoltare embrionară în care formarea și diferențierea țesuturilor ori a organelor prezintă abateri structurale sau faze alternante față de modelul tipic al speciei respective. Acest mecanism ontogenetic analizează modul în care factori de mediu sau modificări biochimice timpurii induc rute de dezvoltare structurală paralele, determinând apariția unor variații morfologice unice fără a altera genomul de bază.
• alometrie — Studiu structural sau fenomen biologic ce analizează raportul dintre ritmul de creștere a dimensiunilor unui organ ori ale unei părți a corpului și ritmul de dezvoltare a organismului în ansamblul său. Acest mecanism matematic și fiziologic demonstrează că diferite componente anatomice nu se dezvoltă în mod proporțional (izometric), ci urmează rate diferențiate de evoluție morfologică, fiind esențial în cercetarea evoluției speciilor și a ontogenezei.
• amfigeneză — Proces biologic de generare sau apariție a unui nou organism prin reproducere sexuală adevărată, ce presupune participarea egală și fuziunea structurală a elementelor reproductive masculine și feminine (gameți). Acest fenomen reprezintă fundamentul evolutiv al majorității organismelor superioare, fiind opusul reproducerii asexuate sau al partenogenezei clonale.
• amfitochie — Formă specială de partenogeneză deuterotocă în care din ovulele nefecundate se pot dezvolta spontan indivizi de ambele sexe (atât masculi, cât și femele). Acest mecanism reproductiv structural este întâlnit la anumite specii de insecte (cum sunt unele afide sau viespi) și reprezintă o strategie biologică de adaptare genetică pentru reglarea dinamică a populației în lipsa reproducerii amfimictice.
• amfitohie — Variantă ortografică și fonetică admisă pentru termenul 'amfitochie'; definește procesul biologic de partenogeneză amfitocă prin intermediul căruia din ovulele nefecundate se nasc indivizi aparținând ambelor sexe. Este o formă structurală rară utilizată în unele dicționare mai vechi sau tratate traduse direct din limba franceză.
• amfitokie — Formă rară de partenogeneză, echivalentă cu amfitochia sau deuterotohia, prin care din ovule nefecundate se pot dezvolta indivizi aparținând ambelor sexe (atât masculi, cât și femele). Acest fenomen reprezintă o adaptare evolutivă remarcabilă întâlnită la anumite artropode, oferind echilibru demografic populațiilor izolate prin alternarea mecanismelor genetice de determinare a sexului fără aport gametic masculin.
• amfoheterogonie — Formă complexă de alternanță de generații (heterogonie) în care formele partenogenetice produc descendenți de ambele sexe (atât masculi, cât și femele) în mod eșalonat sau simultan. Acest mecanism reproductiv structural combină caracteristicile reproducerii sexuate cu cele ale partenogenezei amfitoce pentru a optimiza adaptabilitatea speciei.
• amielie — Malformație congenitală extrem de rară și gravă din spectrul defectelor de tub neural, caracterizată prin absența totală sau oprirea completă din dezvoltare a măduvei spinării. Această anomalie structurală severă apare în primele săptămâni ale embriogenezei din cauza eșecului de închidere a neuroporului posterior, fiind o condiție incompatibilă cu supraviețuirea extrauterină și adesea asociată cu alte malformații craniene majore.
• amilogeneză — Procesul biochimic de formare și biosinteză a amidonului în celulele organismelor vegetale. Amilogeneza se desfășoară la nivelul amiloplastelor prin polimerizarea succesivă a moleculelor de glucoză, fiind o etapă structurală metabolică esențială pentru stocarea energiei rezultate din fotosinteză.
• amilogenie — Funcția, proprietatea sau procesul biologic de generare și acumulare a amidonului în țesuturile plantelor; studiu al modului în care iau naștere granulele de amidon la nivel celular. Reprezintă un sinonim conceptual pentru amilogeneză, punând accentul pe proprietatea fiziologică structurală a organismului vegetal de a depozita carbohidrați complecși.