#Orientul Mijlociu

• Abu Dhabi — Capitala Emiratelor Arabe Unite și a emiratului omonim, recunoscută la nivel global ca un hub financiar, cultural și energetic de prim rang. Fondat pe o insulă din Golful Persic, orașul îmbină urbanismul modern avangardist cu tradițiile beduine profund înrădăcinate, devenind un simbol al transformării economice rapide bazate pe resurse de hidrocarburi și investiții strategice în cultură, turism durabil și tehnologie.
• aden — Important oraș portuar și centru economic strategic situat în Yemen, amplasat pe coasta Golfului Aden, la intrarea sudică a Mării Roșii. Datorită poziției sale geografice cruciale de-a lungul rutelor maritime globale, a fost istoric un punct cheie de alimentare, comerț și control militar internațional, funcționând inclusiv ca fostă colonie britanică și capitală a Republicii Democrate Populare a Yemenului.
• Aiubizi — Nume propriu istoric ce desemnează membrii unei dinastii musulmane de origine kurdă, fondată global de faimosul lider militar Saladin (Salah ad-Din) în secolul al XII-lea. Această linie dinastică structurală a condus teritorii vaste din Orientul Mijlociu, incluzând Egiptul, Siria, Yemenul și porțiuni din Mesopotamia, devenind faimoasă în istoria universală pentru unificarea lumii islamice, recucerirea Ierusalimului în anul 1187 și confruntările militare cruciale împotriva statelor cruciate în timpul Celei de-a Treia Cruciade.
• Ajman — Cel mai mic dintre cele șapte emirate componente ale Emiratelor Arabe Unite, situat pe coasta Golfului Persic; de asemenea, numele orașului capitală al acestui emirat, care concentrează majoritatea populației și a activităților economice regionale. Emiratul este recunoscut istoric pentru meșteșugul tradițional al construcției de corăbii din lemn (dhow), pescuit și recoltarea perlelor, devenind în epoca modernă un centru industrial și rezidențial în plină expansiune.
• Alam — Termen cu semnificații multiple în funcție de contextul cultural și geografic; în lumea arabă și islamică, desemnează structural un steag, un stindard militar sau un însemn heraldic utilizat istoric în bătălii ori procesiuni religioase, simbolizând autoritatea sau orientarea spirituală a unui grup. Ca nume propriu de familie sau prenume, este răspândit în diverse comunități din Orientul Mijlociu și Asia de Sud, având adesea înțelesul etimologic de 'lume', 'univers', 'semn' sau 'ghid'.
• Alborz — Lanț muntos major din nordul Iranului, situat la sud de Marea Caspică, renumit pentru peisajele sale spectaculoase, stațiunile de schi și pentru găzduirea celui mai înalt vârf din Orientul Mijlociu, vulcanul adormit Damavand.
• Amman — Capitala și cel mai mare oraș al Regatului Hașemit al Iordaniei; centru politic, cultural și economic major al Orientului Mijlociu. Unul dintre cele mai vechi orașe locuite continuu din lume, cunoscut în antichitate sub numele de Philadelphia, este astăzi o metropolă modernă structurată pe coline, ce joacă un rol diplomatic esențial în stabilitatea regională.
• anteislamic — Care a existat, s-a petrecut sau aparține perioadei de dinaintea apariției și răspândirii islamului (secolul al VII-lea d.Hr.). În istoriografie și filologie, termenul face referire în mod special la cultura, poezia, tradițiile și organizarea tribală din Peninsula Arabică din epoca cunoscută sub numele de Jahiliyyah, precum și la civilizațiile preislamice din Orientul Mijlociu.
• antisionism — Doctrină, atitudine sau mișcare politică și ideologică ce se opune sionismului; orientare care critică sau respinge ideea autodeterminării evreiești, crearea ori legitimitatea existenței statului Israel ca patrie națională a poporului evreu. Acest concept politic complex îmbracă diverse forme, de la critici geopolitice adresate politicilor guvernamentale israeliene în contextul conflictului din Orientul Mijlociu, până la opoziții de natură religioasă, seculară ori ideologică manifestate în cadrul diferitelor culturi globale.
• antisionist — Care se opune sionismului, ideii de autodeterminare evreiască sau legitimității existenței statului Israel; adept al antisionismului. Ca adjectiv, descrie discursuri publice, rezoluții diplomatice, manifestări de protest ori doctrine politice care critică structura statală și acțiunile guvernamentale israeliene. Ca substantiv, desemnează persoana care contestă principiile mișcării naționaliste evreiești din motive politice, religioase ori ideologice.
• antisionistă — Forma de feminin pentru antisionist; femeie, organizație, facțiune sau măsură politică ce manifestă opoziție față de sionism ori contrazice legitimitatea structurilor statale israeliene. Termenul caracterizează pozițiile ideologice sau asociațiile civice angajate în campanii de boicot economic, critică jurnalistică sau rezistență diplomatică împotriva politicilor din Orientul Apropiat.
• arab — Care aparține Arabiei, populației sale sau statelor din Orientul Mijlociu și Nordul Africii, fiind specific culturii, istoriei, limbii și tradițiilor islamice sau semitice din acest spațiu geografic; ca substantiv, desemnează o persoană care face parte dintr-unul dintre popoarele de limbă arabă.
• araba — Limba arabă privită ca entitate lingvistică unitară; limbă din familia semitică vorbită ca idiom oficial sau matern de sute de milioane de oameni din Orientul Mijlociu și Nordul Africii, caracterizată prin structura sa consonantică, flexiunea internă bogată și un sistem de scriere specific de la dreapta la stânga care a influențat numeroase alte culturi islamice.
• Arabi — Totalitatea popoarelor de limbă semitică ce locuiesc în Peninsula Arabică, Orientul Mijlociu și Nordul Africii, având o istorie comună și o moștenire culturală profund marcată de civilizația islamică. Scris cu majusculă, termenul individualizează această comunitate etnolingvistică globală în raport cu alte grupuri etnice ale lumii.
• Arabia — O vastă peninsulă situată în sud-vestul Asiei, delimitată de Marea Roșie, Golful Persic și Oceanul Indian, reprezentând nucleul geografic, istoric și spiritual al lumii arabe și al islamului. În limbajul curent, termenul poate face referire fie la întreaga regiune geografică acoperită de Peninsula Arabică, fie, prin restrângere contextuală diplomatică, la Regatul Arabiei Saudite.
• Arabia Saudită — Stat suveran situat în Orientul Mijlociu, ocupând cea mai mare parte a Peninsulei Arabice; este o monarhie absolută de orientare islamică, recunoscută oficial drept custode al celor mai sfinte locuri ale islamului, Mecca și Medina. Reprezintă o putere economică globală majoră datorită rezervelor sale uriașe de petrol și un actor geopolitic central în lumea arabă și în deciziile strategice internaționale.
• arabic — Care aparține arabilor, Arabiei sau culturii și limbii acestora; specific civilizației dezvoltate în Orientul Mijlociu și nordul Africii. În sens lingvistic, termenul descrie o limbă semitică majoră, vorbită de sute de milioane de oameni și utilizată ca limbă liturgică a islamului, caracterizată printr-un sistem de scriere de la dreapta la stânga și o structură bazată pe rădăcini triconsonantice.
• arăbime — Substantiv colectiv care desemnează totalitatea populațiilor de origine arabă sau comunitatea globală a popoarelor care vorbesc limba arabă și împărtășesc aceeași cultură. În context istoric și geopolitic, termenul descrie spațiul cultural și etnic din Orientul Mijlociu și Africa de Nord, fiind utilizat pentru a sublinia unitatea lingvistică, tradițiile comune și destinul istoric al lumii arabe în raport cu alte mari civilizații.
• arabiza — A supune sau a trece prin procesul de asimilare a culturii, limbii, moravurilor și tradițiilor arabe; a adopta identitatea sau limba arabă ca urmare a unui contact cultural prelungit sau a unei asimilări politice. La forma reflexivă, termenul descrie o comunitate, o regiune sau o populație care își pierde treptat trăsăturile etnice sau lingvistice originare, adoptând în totalitate elementele civilizației arabe.
• arabizare — Acțiunea de a arabiza și rezultatul ei; procesul istoric, politic sau sociocultural prin care o populație, o regiune sau o structură lingvistică adoptă limba arabă, obiceiurile, cultura și identitatea specifică lumii arabe. Fenomenul a cunoscut o expansiune majoră începând cu secolul al VII-lea, odată cu răspândirea islamului, determinând transformări demografice și culturale durabile în Orientul Mijlociu și în nordul Africii.