#absolutism

• absoluitate — Formă arhaică, rară sau regională a substantivului abstract „absolutism” ori „absolutitate”, întâlnită sporadic în traducerile timpurii de texte filozofice și juridice din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea. În plan conceptual, termenul desemna starea sau calitatea a ceea ce este suveran, necondiționat, independent de orice relație externă ori deținerea unei autorități morale și politice totale, care nu suportă nicio limitare normativă.
• absolutism — 1. Regim politic caracterizat prin concentrarea totală și nelimitată a puterii în mâinile unui singur suveran (monarh); autocrație. 2. În filozofia morală și etică (absolutism etic), doctrină sau poziție conform căreia standardele, valorile și normele morale sunt obiective, universale, eterne și imuabile, fiind aplicabile tuturor oamenilor din toate culturile și epocile istorice, în opoziție directă cu relativismul.
• absolutist — 1. Persoană care susține, promovează sau aplică principiile absolutismului politic ori etic. 2. Adjectiv care caracterizează un regim politic autocratic, o doctrină opusă relativismului sau o atitudine inflexibilă. În filozofia morală, adepții unei poziții absolutiste consideră că normele etice sunt obiective și universal valabile, respingând ideea că adevărul sau virtutea ar depinde de context, cultură ori utilitate socială.
• absolutizm — Variantă ortografică rară, alternativă sau parțial învechită a substantivului „absolutism”, întâlnită uneori în textele românești de tranziție sub influența directă a fonetismelor germane, slave sau a transliterărilor est-europene ale sufixului „-ismus”. În plan conceptual, păstrează nuanța etică și politică a concentrării nelimitate a puterii sau a dogmatismului axiologic care proclamă existența unor valori universale, fixe și imuabile.
• antidemocrație — Stare, sistem de organizare, regim politic sau climat social care reprezintă opusul democrației; absență totală a libertăților democratice, a drepturilor omului și a pluralismului politic. În sens conceptual, termenul descrie o realitate structurală guvernată de dictatură, cenzură, represiune și control absolut din partea unei singure autorități non-alese.
• antirepublican — Care se opune republicii ca formă de guvernământ, principiilor republicane sau unui partid numit Republican. În sens constituțional și istoric, descrie discursuri, facțiuni ori doctrine care susțin restaurarea monarhiei sau instaurarea unui regim autoritar ce elimină separarea puterilor în stat și suveranitatea populară, promovând în schimb privilegii ereditare ori autocrația.
• antirepublicanism — Doctrină, atitudine sau orientare politică bazată pe opoziția față de republică și față de principiile republicane de guvernare. Acest curent ideologic contestă legitimitatea democrației reprezentative, a suveranității populare și a abolirii monarhiei, militând adesea pentru restaurarea dinastiilor regale, conservarea privilegiilor aristocratice sau instaurarea unor forme de autocrație și absolutism statal.
• autocrație — Sistem de guvernare în care întreaga putere politică, legislativă și executivă este deținută în mod nelimitat de o singură persoană (autocrat), ale cărei decizii nu sunt supuse vreunei constrângeri juridice externe sau mecanismelor de control popular. Caracterizează regimurile dictatoreale, despotice ori absolutiste care suprimă pluralismul și libertățile cetățenești.
• autocratism — Sistem de guvernare sau doctrină politică bazată pe exercitarea puterii absolute de către un singur lider; atitudine, mentalitate ori practică managerială caracterizată prin autoritarism excesiv, centralizare totală a deciziilor și respingerea structurală a principiilor democratice sau participative. Reprezintă fundamentul ideologic al autocrației.