absolutism
Definiție
1. Regim politic caracterizat prin concentrarea totală și nelimitată a puterii în mâinile unui singur suveran (monarh); autocrație. 2. În filozofia morală și etică (absolutism etic), doctrină sau poziție conform căreia standardele, valorile și normele morale sunt obiective, universale, eterne și imuabile, fiind aplicabile tuturor oamenilor din toate culturile și epocile istorice, în opoziție directă cu relativismul.
Echivalente bilingve
- Absolutism
- Absolutism etic / Autocrație
Detalii gramaticale și sursă
| Tip Flexiune | Substantiv neutru, articulat: absolutismul; plural: absolutisme (folosit mai ales pentru a descrie formele sale istorice). |
| Formare | Neologism împrumutat din limba franceză (absolutisme), derivat prin aplicarea sufixului doctrinar '-ism' la rădăcina latină. |
| Ortografie / Pronunție | [ab-so-lu-tism] (pronunțat exact cum se scrie, cu accentul pe sufixul -ism) |
| Sursă | Dicționar de Istorie Universală și Concepte Sociale |
Exemple de utilizare în context
RO: Adepții unui absolutism etic consideră că minciuna este greșită din punct de vedere moral în orice situație imaginabilă.
EN: Proponents of an ethical absolutism consider that lying is morally wrong in any imaginable situation.
RO: În secolul al XVII-lea, acest absolutism monarhic a fost justificat teoretic ca fiind de drept divin.
EN: In the 17th century, this monarchical absolutism was theoretically justified as being of divine right.
RO: Dezbaterea filosofică dintre absolutism și relativism domină teoriile contemporane despre drepturile omului.
EN: The philosophical debate between absolutism and relativism dominates contemporary theories on human rights.
Expresii și sintagme corelate
Absolutism etic / Ethical absolutism
RO: Poziție filozofică ce susține existența unor reguli morale absolute, fixe, care trebuie respectate indiferent de consecințe.
EN: A philosophical stance maintaining the existence of absolute, fixed moral rules that must be followed regardless of the consequences.
Absolutism luminat / Enlightened absolutism
RO: Formă de guvernământ din secolul al XVIII-lea în care monarhii absoluți foloseau puterea autoritară pentru a implementa reforme sociale bazate pe rațiunea iluministă.
EN: A 18th-century form of government where absolute monarchs used authoritarian power to implement social reforms based on Enlightenment reason.
Absolutism teologic / Theological absolutism
RO: Doctrină conform căreia normele etice sunt bune sau rele pur și simplu pentru că reprezintă voința divină directă și incontestabilă.
EN: A doctrine holding that ethical norms are good or bad simply because they represent the direct and unquestionable divine will.
Informații și știri de ultimă oră
Nu au fost găsite știri sau mențiuni recente în presă pentru acest subiect.