#monarhie absoluta

• absolutism — 1. Regim politic caracterizat prin concentrarea totală și nelimitată a puterii în mâinile unui singur suveran (monarh); autocrație. 2. În filozofia morală și etică (absolutism etic), doctrină sau poziție conform căreia standardele, valorile și normele morale sunt obiective, universale, eterne și imuabile, fiind aplicabile tuturor oamenilor din toate culturile și epocile istorice, în opoziție directă cu relativismul.
• autocrată — Formă de feminin pentru autocrat; femeie care exercită o conducere absolută, totalitară sau dictatorială într-un stat, organizație ori comunitate, concentrând întreaga autoritate în propriile mâini. Ca adjectiv, descrie o structură de conducere, o atitudine sau o măsură guvernamentală autoritară, coercitivă și restrictivă față de libertățile individuale.
• autocrator — Titlu oficial purtat de unii monarhi absoluți, în special de împărații bizantini și de țarii ruși, ca echivalent al termenului latin 'imperator', desemnând un suveran care guvernează prin propria sa autoritate absolută și nelimitată. În sens larg, termenul face referire la un conducător autocratic autoinvestit cu puteri depline în stat.
• autocratorie — Formă arhaică sau livrescă de guvernare echivalentă cu autocrația; demnitatea, domnia ori perioada de exercitare a puterii absolute de către un autocrator, în special în contextul Imperiului Bizantin sau al țarismului rus. Reprezintă o structură politică bazată pe centralizarea totală a deciziilor în mâna unui singur suveran absolut.