autocrator

⭐
substantiv masculin (istorie / politică)

Definiție

Titlu oficial purtat de unii monarhi absoluți, în special de împărații bizantini și de țarii ruși, ca echivalent al termenului latin 'imperator', desemnând un suveran care guvernează prin propria sa autoritate absolută și nelimitată. În sens larg, termenul face referire la un conducător autocratic autoinvestit cu puteri depline în stat.

Echivalente bilingve

  • Autocrator
  • Suveran absolut

Detalii gramaticale și sursă

Tip Flexiune Substantiv masculin, articulat: autocratorul, plural: autocratori, genitiv-dativ: autocratorului / autocratorilor.
Formare Împrumut direct din limba greacă veche 'autokrator', compus din 'autos' (singur) și 'kratos' (putere).
Ortografie / Pronunție [a-u-to-cra-tor] (pronunțat clar, cu accentul pe ultima silabă)
Sursă Dicționarul de Istorie Universală și Termeni Bizantini

Exemple de utilizare în context

RO: În documentele oficiale din Constantinopol, suveranul era numit basileu și autocrator al romanilor.

EN: In the official documents of Constantinople, the sovereign was named basileus and autokrator of the Romans.

RO: Acel autocrator medieval a zdrobit răscoala boierilor pentru a-și securiza domnia absolută.

EN: That medieval autokrator crushed the boyar rebellion to secure his absolute reign.

RO: Istoricul a analizat decretele emise de ultimul autocrator din dinastia imperială.

EN: The historian analyzed the decrees issued by the last autokrator of the imperial dynasty.

Expresii și sintagme corelate

Titlu de autocrator / Title of autokrator

RO: Distanție onorifică și juridică supremă în Imperiul Bizantin, care conferea dreptul la decizii executive unilaterale.

EN: The supreme honorific and legal distinction in the Byzantine Empire, conferring the right to unilateral executive decisions.

Autocrator luminat / Enlightened autokrator

RO: Concept istoric ce descrie un conducător absolut care folosește puterea totală pentru a introduce reforme culturale.

EN: A historical concept describing an absolute ruler who uses total power to introduce cultural and social reforms.

Prerogativă de autocrator / Autokrator's prerogative

RO: Drept exclusiv și absolut al împăratului de a declara război sau de a semna tratate fără acordul senatului.

EN: The exclusive and absolute right of the emperor to declare war or sign treaties without the senate's consent.

📊

Informații și știri de ultimă oră

Nu au fost găsite știri sau mențiuni recente în presă pentru acest subiect.