#abstractizare

• abstractiv — Care posedă capacitatea, proprietatea sau tendința de a abstractiza; referitor la procesul mental prin care se extrag trăsăturile generale și esențiale ale unui obiect, izolându-le de cele particulare. În lingvistică, descrie mecanisme gramaticale sau derivatice folosite pentru crearea numelor de noțiuni abstracte.
• abstractiza — A efectua o operație mentală de abstractizare; a izola în mod conștient trăsăturile esențiale, generale și comune ale unor obiecte sau fenomene, lăsând la o parte aspectele lor accesorii, concrete sau particulare. În sens larg, a transforma o problemă reală într-un model pur teoretic sau conceptual pentru a o putea analiza mai ușor.
• abstractizant — Care are proprietatea, rolul sau tendința de a efectua o abstractizare; care izolează elementele esențiale și universale ale unui fenomen de formele sale particulare și materiale. Descrie un demers intelectual, un stil artistic sau un instrument lingvistic axat pe conceptualizare și schematizare în detrimentul reproducerii exacte a realității empirice.
• abstractizare — Operația mentală sau procesul prin care se separă esențialul de neesențial, extrăgându-se însușirile generale și comune ale unei clase de obiecte și ignorându-se trăsăturile lor particulare, concrete sau accidentale. În informatică, reprezintă tehnica de a ascunde detaliile complexe de implementare din spatele unei interfețe simple, facilitând dezvoltarea sistemelor software.
• abstractizat — Care a fost supus unui proces de abstractizare; transformat dintr-o formă concretă, materială sau particulară într-un concept pur teoretic, o schemă logică sau un simbol general. În artele vizuale, descrie un stil în care elementele lumii reale sunt simplificate sau geometrizate, pierzându-și detaliile figurative anatomice sau naturale.
• abstragere — Acțiunea de a abstrage și rezultatul ei; procesul mental, logic și analitic prin care se izolează însușirile generale ale unei categorii de obiecte. În psihologie, definește starea de detașare conștientă sau inconștientă a unui individ față de stimulii din mediul înconjurător, adesea asociată cu o concentrare intelectuală intensă sau cu reveria.
• aniconie — Absența sau interzicerea reprezentărilor figurative, antropomorfe ori zoomorfe ale divinității, sfinților sau ființelor vii în arta sacra și în spațiile de cult ale unor religii. Această practică cultural-religioasă preferă utilizarea de simboluri abstracte, motive geometrice, caligrafie sau elemente vegetale pentru a evoca prezența divină fără a o materializa într-o formă antropomorfă restrictivă.