#adjectiv rar
- aelur — Care aparține pisicilor sau felinelor, privitor la feline; termen rar, arhaic sau neologism de origine grecească utilizat pentru a descrie comportamentul, structura anatomică ori caracteristicile specifice animalelor din familia Felidae. Se întâlnește de regulă în textele academice vechi, studii taxonomice sau descrieri morfologice de specialitate.
- aeresc — Formă arhaică, regională sau poetică pentru adjectivul aerian; privitor la aer, care aparține atmosferei, care se află sau se petrece în văzduh; eteric, imaterial, vaporos. Termenul se întâlnește izolat în manuscrise istorice sau texte bisericești vechi din spațiul transilvănean, predat în uzul modern prin formele standardizate.
- aeric — Privitor la aer, aerat sau care conține aer; termen științific rar folosit ca sinonim pentru aerob ori utilizat în clasificarea structurală a solurilor (de exemplu, sol aeric) pentru a indica straturi bine oxigenate, unde circulația gazelor este optimă și nu există fenomene parazitare de anaerobioză.
- aericol — Care trăiește, se dezvoltă sau își desfășoară activitatea biologică în aer ori în mediul aerian; termen rar utilizat în ecologie pentru a clasifica organismele, insectele sau microorganismele care depind structural de atmosfera liberă pentru deplasare ori reproducere, spre deosebire de cele terestre, acvatice sau cavernicole.
- amarilideu — Formă adjectivală rară sau variantă lexicală veche utilizată în trecut în unele tratate de istorie naturală cu sensul de amarilidaceu, privitor la genul Amaryllis sau la plantele înrudite din această familie botanică. În sens structural, definește caracterele morfologice, cum ar fi prezența bulbului tunicat sau a florilor umbeliforme, specifice acestor specii monocotiledonate ornamentale.
- ameno — Care este plăcut, agreabil, încântător sau desfătător pentru simțuri ori pentru spirit; termen livresc utilizat pentru a descrie un peisaj idilic, o atmosferă senină sau un discurs politicos și captivant. În contexte literare vechi, indică o stare de armonie structurală a mediului înconjurător sau o atitudine binevoitoare și plină de farmec natural.
- amigdalifer — Care produce sau conține migdale ori substanțe derivate structural din sâmburii de migdal, în special glicozide cianogenice de tipul amigdalinei. În literatura de specialitate veche sau în clasificările botanice, termenul este utilizat pentru a descrie plante, arbori sau țesuturi vegetale capabile să secrete sau să stocheze aceste principii active specifice genului Prunus.
- apric — Termen ecologic și botanic neologic, preluat din limba latină (apricus), utilizat pentru a descrie un biotop, un versant sau un habitat expus direct razelor soarelui, caracterizat prin luminozitate intensă, căldură și uscăciune. În sens structural, definește condițiile staționale în care cresc cu precădere plantele heliofile și termofile.
- aprinzibil — Care se poate aprinde, care este susceptibil de a lua foc sau de a intra în combustie sub acțiunea unei scântei ori a unei surse de căldură. Acest termen structural de nișă este utilizat uneori în analizele tehnice industriale sau de laborator ca sinonim livresc pentru proprietatea de inflamabilitate a gazelor ori materialelor sintetice.
- apropiator — Care apropie sau tinde să aducă mai aproape elemente, obiecte ori persoane; element structural sau factor determinant care facilitează reducerea distanței fizice, temporale ori conceptuale între două repere.
- așarnat — Care acționează cu înverșunare, îndârjire sau furie persistentă; profund pătruns de o pasiune violentă, încăpățânat sau necruțător în urmărirea unei ținte. Provine etimologic din franțuzismul 'acharné', adaptat în româna literară timpurie pentru a descrie o persoană animată de o ură sau determinare feroce.
- asasinant — Care asasinează, ucide sau distruge; cu un caracter extrem de periculos, vătămător ori distrugător. În limbajul literar sau poetic vechi, descrie un element, o privire, o pasiune ori o acțiune capabilă să provoace o suferință mortală, o ruină morală totală sau o epuizare fizică extremă.
- astragaloid — Care seamănă ca formă sau structură cu un astragal (osul scurt al gleznei); element anatomic, proeminență osoasă sau structură biologică ce prezintă un aspect neregulat cuboid ori convex similar osului talus. Ca substantiv, în scrierile istorice sau comparate, desemna o piesă mică ori un os prelucrat rudimentar utilizat în scopuri structurale similare zarurilor antice.
- bădărănos — Plin de bădărănie, care tinde spre grosolănie sau care manifestă trăsături evidente de mitocănie; caracterizat printr-o înclinație structurală spre vorbe aspre, necioplite și gesturi lipsite de curtoazie.