#aerostat

• aeromecanică — Ramură a mecanicii fluidelor care studiază echilibrul și mișcarea aerului sau a altor gaze, precum și comportamentul mecanic al corpurilor solide scufundate în acestea sau aflate în mișcare relativă față de ele. Acest domeniu științific major se subdivide structural în aerostatică (studiul gazelor în echilibru) și aerodinamică (studiul gazelor în mișcare).
• aerostat — Aparat de zbor mai ușor decât aerul, a cărui menținere și înălțare în atmosferă se bazează pe forța arhimedică (portanță statică), fiind umplut cu un gaz mai puțin dens decât aerul înconjurător (cum sunt heliul, hidrogenul) sau cu aer cald. Această categorie structurală cuprinde baloanele libere, baloanele captive și dirijabilele propulsate mecanic.
• aerostatic — Care se referă la aerostatică sau la echilibrul gazelor și al corpurilor imersate în ele; privitor la aparatele de zbor mai ușoare decât aerul, a căror sustenabilitate atmosferică se bazează pe forța arhimedică statică. Termenul descrie proprietățile mecanice, presiunile interne, învelișurile etanșe sau principiile hidrostatice aplicate mediilor gazoase.
• aerostatică — Ramură a mecanicii fluidelor și a fizicii care studiază condițiile de echilibru ale aerului și ale altor gaze, precum și ale corpurilor solide cufundate în ele. În sens aplicat, reprezintă știința, tehnica și istoricul proiectării, construcției și navigării cu aparate de zbor mai ușoare decât aerul, fundamentată pe legile hidrostaticii transpuse în mediul atmosferic.
• aerostație — Știința, tehnica sau activitatea practică ce se ocupă cu proiectarea, construcția, pilotarea și exploatarea aparatelor de zbor mai ușoare decât aerul (aerostate, baloane, dirijabile). Reprezintă prima etapă istorică a navigației aeriene umane, fiind fundamentată teoretic pe legile portanței statice și hidrostatice aplicate volumelor mari de gaze ușoare sau aer cald.
• aerostațiune — Variantă lingvistică arhaică sau învechită a termenului 'aerostație'; arta sau tehnica de a naviga în atmosferă cu aparate mai ușoare decât aerul. Termenul se întâlnește exclusiv în documentele juridice vechi, revistele literare de la începutul secolului XX sau în traducerile timpurii ale manuscriselor științifice din limba franceză.
• aerostier — Militar sau specialist civil antrenat structural pentru a pilota, a lansa, a monitoriza și a întreține un aerostat sau un balon captiv de observație. În sens militar istoric, acești soldați jucau un rol tactic crucial în timpul primelor conflicte moderne, urcând la înălțimi mari în gondole deschise pentru a dirija focul artileriei și a raporta mișcările trupelor inamice.