#afinitate

• afinitate — 1. Atractie electivă reciprocă, simpatie profundă, compatibilitate spirituală sau potrivire de caractere între două sau mai multe persoane. 2. Legătură juridică stabilită prin căsătorie între un soț și rudele celuilalt soț (rudă prin alianță). 3. Proprietate a unor corpuri sau substanțe chimice de a se combina selectiv unele cu altele. În sens larg, termenul reflectă o asemănare structurală, funcțională sau conceptuală evidentă între obiecte, fenomene, limbi sau curente culturale.
• agrofil — Care manifestă o afinitate deosebită, atracție sau adaptare structurală optimă pentru mediile agricole, solurile cultivate sau ecosistemele agrare. În sens biologic, descrie organismele, plantele spontane sau insectele care colonizează și prosperă cu precădere în interiorul culturilor agricole; ca substantiv, poate desemna o persoană pasionată de agricultură.
• amfocit — Tip celular ipotetic sau structural din țesuturile animale sau umane care prezintă o afinitate tinctorială dublă, reacționând simultan sau alternativ atât cu coloranții acizi, cât și cu cei bazici în timpul analizelor de laborator. Acest tip de celulă reprezintă adesea o fază intermediară de tranziție sau diferențiere în histogeneză.
• autofil — Despre elemente, structuri sau procese: care prezintă afinitate față de propria structură, se asociază cu sine sau se completează în mod automat. În informatică și utilizarea curentă, termenul este asimilat funcției de completare automată a câmpurilor de text pe baza datelor salvate anterior. În biologie, descrie un organism sau o formațiune celulară adaptată să interacționeze exclusiv cu elemente din aceeași sursă organică.
• azotofil — Care se dezvoltă în mod optim în medii bogate în azot sau care prezintă o afinitate biologică pronunțată pentru compușii cu azot. În botanică și microbiologie, termenul descrie organismele (bacterii, ciuperci sau plante nitrofile) ale căror procese metabolice structurale și rate de multiplicare sunt direct stimulate de o concentrație ridicată de azot disponibil în substrat.
• bacteriotrop — Care se îndreaptă sau manifestă o afinitate electivă spre bacterii; privitor la substanțe, anticorpi sau agenți chimici capabili să interacționeze în mod specific și direct cu celula bacteriană. În sens imunitar, proprietățile bacteriotrope sunt esențiale pentru moleculele de recunoaștere care se fixează pe peretele microbian, facilitând procesul ulterior de opsonizare și distrugere celulară.