#ageneză

• abrahie — Malformație congenitală extrem de rară caracterizată prin absența totală sau dezvoltarea rudimentară a brațelor (membrelor superioare) la făt sau la un organism în evoluție; anomalie anatomică severă din clasa ageneziilor de membru, similară sau conexă cu amelia și abrahia congenitală.
• abrahiocefal — Monstru teratologic, făt sau organism cu malformații congenitale severe, caracterizat prin absența simultană a brațelor și a capului, ori prin unirea anormală și rudimentară a structurilor cefalice în absența membrelor superioare; (adjectival) care prezintă caracteristicile anatomice ale acestei anomalii de dezvoltare embrionară.
• abrahiocefalie — Malformație congenitală complexă și extrem de severă caracterizată prin absența simultană a capului (acefalie) și a ambelor membre superioare (abrahie) la făt sau la un organism în dezvoltare; anomalie de dezvoltare embrionară timpurie, incompatibilă cu viața, studiată în cadrul teratologiei clasice și experimentale.
• agamobiu — Organism sau generație care face parte dintr-un ciclu de alternanță a generațiilor (metageneză) și care se reproduce în mod exclusiv asexuat. Din punct de vedere structural, agamobiul reprezintă faza alternantă ce dă naștere ulterior unei generații sexuate (gamobiu), asigurând astfel diversitatea genetică și supraviețuirea speciilor de paraziți sau nevertebrate inferioare în medii variabile.
• aleurolit — Rocă sedimentară detritică consolidată, formată prin cimentarea și diageneza aleuritului (praf mineral fin, în principal cuarțos). Dimensiunile granulelor sale componente sunt intermediare între cele ale gresiilor și cele ale argilitelor, fiind cuprinse între 0,002 și 0,06 milimetri. Prezintă adesea o stratificare fină și este utilizată în geologie pentru reconstituirea mediilor sedimentare antice fosile sau lacustre.
• anadiageneză — Etapă intermediară sau profundă în cadrul procesului general de diageneză, caracterizată prin transformări fizico-chimice structurale intense ale sedimentelor îngropate la adâncimi mari, sub acțiunea temperaturilor și presiunilor crescute, dar fără a atinge stadiul de metamorfism. Acest fenomen implică recristalizarea mineralelor argiloase, compactarea masivă, deshidratarea profundă și cimentarea fluidelor interstițiale, ducând la litiificarea definitivă a rocilor sedimentare.
• anageneză — Mecanism sau proces macroevoluționar caracterizat prin evoluția liniară și progresivă a unei singure linii filetice, în cadrul căreia o întreagă specie suferă transformări structurale și genetice acumulate în timp, transformându-se treptat într-o specie nouă fără a se ramifica. Acest fenomen evolutiv, opus cladogenezei, presupune înlocuirea completă a vechiului fond genetic prin adaptarea continuă la mediu, ducând la apariția unor caractere morfologice și fiziologice superioare.
• anchimetamorfism — Proces geologic de metamorfism incipient, de intensitate foarte scăzută, care face tranziția între diageneză (consolidarea sedimentelor) și metamorfismul regional propriu-zis (faciesul șisturilor verzi); se desfășoară la temperaturi și presiuni relativ reduse, determinând recristalizarea parțială a mineralelor argiloase fără a distruge complet structurile sedimentare originare.
• anodontie — Anomalie congenitală rară caracterizată prin absența totală sau parțială a dinților, cauzată de lipsa formării mugurilor dentari în oasele maxilare în timpul dezvoltării intrauterine. Acest defect structural afectează atât dentiția temporară (de lapte), cât și pe cea permanentă, determinând tulburări severe de masticație, fonație și fizionomie, necesitând tratament protetic complex.
• arenogeneză — Proces geologic structural de formare și acumulare a nisipului prin dezintegrarea mecanică, alterarea chimică și eroziunea rocilor preexistente (în special a celor bogate în cuarț, cum ar fi granitul), urmate de transportul și depunerea particulelor granulare de către agenții externi (vânt, ape, valuri). Arenogeneza reprezintă o etapă fundamentală în ciclul litogenetic, determinând nașterea depozitelor detritice care, prin diageneză ulterioară, pot evolua structural în gresii sau alte roci sedimentare psamitice.
• argilit — Rocă sedimentară argiloasă compactă, formată structural prin diageneza și cimentarea profundă a nămolurilor de argilă, caracterizată printr-o duritate mai mare decât a argilei simple și prin absența proprietății de a se desface în foi subțiri (spre deosebire de șisturile argiloase). În sens geologic, argilitul reprezintă un stadiu intermediar de metamorfism între rocile sedimentare pelitice moi și șisturile argiloase cristaline.
• aromorfoză — Direcție principală sau mecanism în evoluția progresivă a lumii vii (introdus în biologie de Alexei Severțov) care constă în dobândirea unor modificări morfofiziologice majore și complexe, ce duc la ridicarea nivelului general de organizare a organismelor. Spre deosebire de idioadaptare (adaptare locală), aromorfoza sporește energia vitală și independența grupului față de mediu, deschizând calea unei radiații adaptive vaste.
• autigen — Se spune despre minerale sau componente sedimentare care s-au format direct pe loc, în interiorul sedimentului sau al rocii gazdă, prin procese de precipitare chimică, recristalizare ori transformare diagenetică, în loc să fi fost transportate din altă parte ca material detritic preexistent.
• autigeneză — Procesul geologic de formare in situ a mineralelor noi în interiorul unei roci sedimentare sau al unui sediment, în cursul diagenezei sau epigenezei, prin reacții chimice, precipitare sau interacțiuni fluide, fără aport de material transportat.