#agrotehnic

• afânare — Acțiunea de a afâna și rezultatul ei; transformarea unui strat de material compact într-o structură poroasă, rară, moale și aerată. În agrotehnică, reprezintă o operație esențială de pregătire a patului germinativ care reduce densitatea aparentă a solului, favorizează infiltrarea apei și previne formarea crustei. În patiserie, indică procesul fizico-chimic de expandare și ușurare a structurii interne a preparatelor culinare.
• afânat — Care a fost făcut poros, rar, moale și aerat; lipsit de densitate sau compactitate în urma unei acțiuni mecanice, fizice sau chimice. În agrotehnică, termenul descrie un sol optim prelucrat, capabil să rețină apa și să permită respirația rădăcinilor. În arta culinară, se referă la produse de patiserie sau panificație care prezintă o structură internă poroasă, plină de bule de aer, fiind pufoase, ușoare și bine crescute în volum.
• agrofond — Starea unui teren agricol creată prin totalitatea lucrărilor agrotehnice aplicate anterior (arare, fertilizare, amendare, rotația culturilor), care determină gradul actual de fertilitate, structură și aprovizionare cu apă sau nutrienți a solului. Reprezintă fundalul pe care se va înființa o nouă cultură, influențând direct succesul germinării și nivelul recoltei.
• agrominim — Complex obligatoriu și minim de reguli, măsuri și lucrări agrotehnice (cum ar fi aratul la adâncime optimă, curățarea semințelor, rotația culturilor) care trebuie aplicate riguros pe un teren pentru a asigura o producție agricolă de bază și pentru a preveni degradarea structurală a solului. Ca adjectiv, descrie sistemele sau practicile reduse la elementele esențiale de conservare.
• agrotehnic — Care aparține sau se referă la agrotehnică; privitor la ansamblul de reguli, metode, mașini și tehnici utilizate pentru cultivarea pământului și optimizarea producției agricole. Termenul descrie măsurile raționale (fertilizare, rotație, irigare, combatere) luate pentru a îmbunătăți fertilitatea solului și a crește randamentul culturilor.
• agrotehnică — Ramură a agronomiei care studiază și stabilește metodele, regulile și tehnicile științifice de cultivare a plantelor agricole și de prelucrare rațională a solului. Această disciplină vizează îmbunătățirea fertilității pământului, prevenirea eroziunii, optimizarea însămânțării, aplicarea corectă a tratamentelor fitosanitare și recoltarea eficientă pentru obținerea unor randamente superioare și durabile.
• agrotehniciană — Femeie specialistă cu studii medii sau tehnice în domeniul agriculturii care se ocupă cu aplicarea practică, supravegherea și executarea corectă a lucrărilor agrotehnice pe teren. Aceasta monitorizează parametrii de semănat, reglează utilajele specifice, supraveghează distribuția îngrășămintelor și coordonează echipele de operatori din cadrul unei exploatații agricole.
• aldoire — Acțiunea de a aldoi și rezultatul ei; procesul tehnic sau manual de prășire secundară a unei culturi agricole, realizat cu scopul de a sparge crusta solului și de a elimina plantele parazite apărute după prima lucrare a pământului. Reprezintă o etapă esențială în agrotehnica tradițională și sustenabilă.
• antetrupiță — Organ de lucru secundar al unui plug modern, montat în fața trupiței principale, având rolul de a tăia un strat superficial de sol împreună cu resturile vegetale și de a le depune pe fundul brazdei. Această componentă tehnică optimizează procesul de arătură prin asigurarea unei îngropări complete a buruienilor și a maselor organice, prevenind astfel degradarea calității patului germinativ.
• aro — Element de compunere savantă (prefixoid) extras din limba greacă veche (aroun - a ara) care intră în structura unor neologisme din domeniul agriculturii sau agrotehnicii, având semnificația de pământ arabil, ogor sau referitor la arat. În mod complet separat și colocvial în România, scris cu majuscule (ARO), termenul reprezintă acronimul celebrei mărci de automobile de teren românești (Automobil Românesc), produse istoric la Câmpulung Muscel.
• asolat — Care a fost împărțit în sole sau aranjat conform unui plan riguros de asolement; teren agricol cultivat în mod rotațional cu diverse specii de plante pentru a preveni epuizarea solului și a asigura refacerea nutrienților naturali. În sens tehnic, descrie o suprafață de pământ optimizată agrotehnic, unde culturile se succed periodic pe aceleași loturi conform normelor științifice de producție.
• asolement — Sistem agrotehnic rațional de cultivare a pământului, care constă în împărțirea terenului arabil în mai multe părți aproximativ egale, numite sole, și în succesiunea periodică, planificată și ciclică a culturilor pe aceste sole; reprezintă elementul de bază al agriculturii durabile, având ca scop principal menținerea ori sporirea fertilității solului, combaterea integrată a dăunătorilor și optimizarea randamentului economic al recoltelor.
• aspersiune — Procedeu tehnic sau ritualic ce constă în împroșcarea, stropirea sau pulverizarea unui lichid (apă, soluții chimice, agheasmă) sub formă de picături fine peste o suprafață ori un obiect; în agricultură și agrotehnică, reprezintă o metodă modernă de irigare artificială care imită ploaia naturală, realizată prin intermediul unor instalații speciale cu aspersoare, asigurând distribuirea uniformă a umidității pe culturi.
• aspersiv — Care servește la stropire sau care funcționează prin intermediul pulverizării și împroșcării fine a unui lichid; dispozitiv, mecanism ori sistem hidraulic conceput structural pentru a distribui apa sub formă de picături de ploaie artificială peste o suprafață dată.