#alature

• alature — Formă verbală atestată în graiurile regionale sau în uzul arhaic pentru modurile conjunctiv prezent (să alature) ori imperativ, sau o variantă grafică veche a verbului 'a alătura'; acțiunea de a pune un obiect sau o persoană lângă alta, de a asocia, de a alinia ori de a anexa elemente într-un ansamblu structural comun. În limba literară modernă, această formă a fost standardizată sub aspectul radicalului 'alăture' (el/ei să alăture).
• alăturea — Variantă adverbială sau prepozițională (urmată de genitiv sau de prepoziția 'de') pentru alături; situat în imediata apropiere spațială, pe aceeași linie, în vecinătate directă sau pe latura unui obiect sau a unei persoane de referință. În textul literar sau în graiul popular, adaugă o nuanță expresivă sau arhaică descrierii geografice.
• alături — În imediata vecinătate, foarte aproape, pe aceeași linie sau în același loc cu cineva ori ceva; împreună, la un loc; formă standardizat literară ce include și varianta sa locuționară sau adverbială extinsă 'alăturea'. În sens structural, servește ca indicator spațial fundamental de proximitate, iar în sens figurat exprimă solidaritatea, sprijinul moral, cooperarea directă sau asocierea strânsă dintre două entități sau persoane în cadrul unei acțiuni comune.